16 definiții pentru negociator

din care

Explicative DEX

NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

negociator, ~oare smf [At: (a. 1816) BV III, 155/30 / P: ~ci-a~ / V: (înv) ~oți~, ~oțiatoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr négociateur, lat negotiator] 1 (Înv) Negustor (2). 2 Persoană care poartă discuții, duce tratative cu un alt stat în vederea încheierii unor tratate, acorduri sau convenții internaționale. 3 (Pgn) Persoană care duce tratative, în numele său ori al altcuiva, pentru încheierea unei afaceri Si: negociant (2), (îvr) neguțător (2). corectat(ă)

NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (în numele său sau din însărcinarea altuia).

NEGOCIATOR, -OARE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. négociateur, lat. negotiator].

NEGOCIATOR, -OARE s. m. f. cel care negociază. (< fr. négociateur, lat. negotiator)

NEGOCIATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care negociază. [Sil. -ci-a-] /<fr. négociateur

negociator m. cel ce negociază o afacere importantă.

*negociatór, -oáre adj. și s. Care negociază: negociatoriĭ tratatelor de la Westfalia s’aŭ întrunit la Onasbrück și la Münster.

negoțiator, ~oare smf vz negociator

negoțiatoriu, ~orie smf vz negociator

Ortografice DOOM

negociator (desp. -ci-a-) s. m., pl. negociatori

negociator (-ci-a-) s. m., pl. negociatori

negociator s. m. (sil. -ci-a-), pl. negociatori

Sinonime

NEGOCIATOR s. v. comerciant, negustor.

negociator s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR.

Tezaur

NEGOCIATOR, -OARE s. m. și f. 1. (Învechit) Negustor (2). Versuri... cetățeanului și marelui negoțiator din Pesta (a. 1816). bv iii, 155/30. 2. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia); (învechit) negociant (2), (învechit, rar) neguțător (v. negustor 1). Dacă împotriva vrăjmașilor statului se orînduiesc generali și negoțiatori iscusiți, împotriva desfrînării și a vițiurilor care dărăpănă toate trebuie să se înto[c]mească legi și virtuți care pot a restatornici toate. cr (1832), 791/27, cf. costinescu. Negoțiatoriu... al tractatului de comerciu. lm, cf. alexi, w. Din negociatorul sincer și autorizat el face un spion. iorga, l. i, 326. Turcii au numit domn în Moldova pe Nicolaie Mavrocordat..., negociatorul păcii de la Carlovitz. OȚETEA, T. v. 29. – Pronunțat : -ci-a-. – pl.: negociatori, -oare. – Și: (învechit) negoțiator, -oare, negoțiatoriu, -orie s. m. și f. – Din fr. négociateur, lat. negotiator.

Intrare: negociator
  • silabație: -ci-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negociator
  • negociatorul
  • negociatoru‑
plural
  • negociatori
  • negociatorii
genitiv-dativ singular
  • negociator
  • negociatorului
plural
  • negociatori
  • negociatorilor
vocativ singular
  • negociatorule
plural
  • negociatorilor
negoțiator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
negoțiatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

negociator, negociatorisubstantiv masculin
negociatoare, negociatoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.