14 definiții pentru negociator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

negociator, ~oare smf [At: (a. 1816) BV III, 155/30 / P: ~ci-a~ / V: (înv) ~oți~, ~oțiatoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr négociateur, lat negotiator] 1 (Înv) Negustor (2). 2 Persoană care poartă discuții, duce tratative cu un alt stat în vederea încheierii unor tratate, acorduri sau convenții internaționale. 3 (Pgn) Persoană care duce tratative, în numele său ori al altcuiva, pentru încheierea unei afaceri Si: negociant (2), (îvr) neguțător (2). corectată

NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (în numele său sau din însărcinarea altuia).

NEGOCIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. négociateur, lat. negotiator].

NEGOCIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care negociază. (< fr. négociateur, lat. negotiator)

NEGOCIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care negociază. [Sil. -ci-a-] /<fr. négociateur

negociator m. cel ce negociază o afacere importantă.

*negociatór, -oáre adj. și s. Care negociază: negociatoriĭ tratatelor de la Westfalia s’aŭ întrunit la Onasbrück și la Münster.

negoțiator, ~oare smf vz negociator

negoțiatoriu, ~orie smf vz negociator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatór s. m. (sil. -ci-a-), pl. negociatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGOCIATÓR s. v. comerciant, negustor.

negociator s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR.

Intrare: negociator
  • silabație: -ci-a-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negociator
  • negociatorul
  • negociatoru‑
plural
  • negociatori
  • negociatorii
genitiv-dativ singular
  • negociator
  • negociatorului
plural
  • negociatori
  • negociatorilor
vocativ singular
  • negociatorule
plural
  • negociatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

negociator, -oare negociatoare negociator

etimologie: