NEGOCIATOR, -OARE s. m. și f. 1. (Învechit) Negustor (2). Versuri... cetățeanului și marelui negoțiator din Pesta (a. 1816). bv iii, 155/30. 2. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia); (învechit) negociant (2), (învechit, rar) neguțător (v. negustor 1). Dacă împotriva vrăjmașilor statului se orînduiesc generali și negoțiatori iscusiți, împotriva desfrînării și a vițiurilor care dărăpănă toate trebuie să se înto[c]mească legi și virtuți care pot a restatornici toate. cr (1832), 791/27, cf. costinescu. Negoțiatoriu... al tractatului de comerciu. lm, cf. alexi, w. Din negociatorul sincer și autorizat el face un spion. iorga, l. i, 326. Turcii au numit domn în Moldova pe Nicolaie Mavrocordat..., negociatorul păcii de la Carlovitz. OȚETEA, T. v. 29. – Pronunțat : -ci-a-. – pl.: negociatori, -oare. – Și: (învechit) negoțiator, -oare, negoțiatoriu, -orie s. m. și f. – Din fr. négociateur, lat. negotiator.