negociat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: negocia] 1 (D. un tratat, o convenție internațională) Încheiat în urma unor tratative. 2 (D. o afacere) Intermediat. 3 (D. o căsătorie) Care a fost încheiată în unna unor discuții și pe baza unor condiții prealabile. 4 (D. operații comerciale) Efectuat. 5 (D. preț) Asupra căruia s-a căzut la învoială.

negocia v [At: CR (1829), 193²/5 / P: ~ci-a / V: (înv) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr négocier] 1-3 vtri A duce tratative pentru încheierea unei convenții politice, economice etc. Si: a parlamenta, a trata, (îvp) a neguța (1). 4 vt A intermedia o afacere, o căsătorie. 5 vt (Pex) A încheia o căsătorie în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile Si: a târgui. 6 vt A efectua diverse operații comerciale de vânzări de titluri, de rente etc., ceea ce presupune negocieri (1) prealabile. Si: a comercializa. 7 vt (Fam) A se pune de acord asupra prețului unor mărfuri.

negoția v vz negocia

C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) = Ori iei ori lași. Tocmeală nu se încape.

NEGOCIA, negociez, vb. I. Tranz. A trata încheierea unei convenții (economice, politice, culturale etc.). În toate administrațiile publice mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri cu miniștrii. PAS, Z. IV 147. ♦ (În regimul capitalist) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare.

NEGOCIA vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].

NEGOCIA vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier)

A NEGOCIA ~ez 1. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenții (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susține ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite prin operații comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier

negocià v. 1. a face negoț; 2. a trata o afacere cu cineva; 3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale.

negociéz v. intr. (fr. négocier, d. lat. negotiari; it. negoziare. V. negoț). Fac trafic întins: a negocia în America. V. tr. Tratez o afacere: negocia o vînzare. Cedez altuĭa o poliță saŭ alte efecte comerciale.

negocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. negociez (desp. -ci-ez), 3 negociază, 1 pl. negociem; conj. prez. 1 sg. să negociez, 3 să negocieze; ger. negociind (desp. -ci-ind)

negocia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociază, 1 pl. negociem (-ci-em); conj. prez. 3 să negocieze; ger. negociind (-ci-ind)

negocia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. negociez, 3 sg. și pl. 1 pl. negociem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. negocieze, ger. negociind (sil. -ci-ind)

negocia (ind. prez. 3 sg. și pl. negociază, 1 pl. negociem, ger. negociind)

negociez, -ciază 3, -ciam 1 imp.

NEGOCIA vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. v. parlamenta.

NEGOCIA vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci.

negocia vb. v. INTERMEDIA. INTERPUNE. MEDIA. MIJLOCI.

NEGOCIA vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. a parlamenta, a trata. (A ~ cu partea adversă.)

NEGOCIA vb. I. tranz. 1. A duce tratative pentru încheierea unei convenții (politice, economice etc.); (învechit și popular) a neguța (1). Convenția comercială... negoțiată sub ministerul de externe al lui B. Boerescu. maiorescu, d. ii, 3. Avea și misiunea oficioasă... de a negocia pacea. iorga, l. i, 323. Negociase și tratatul din 1595 al lui Mihai cu cellalt Bathory, Sigismund. id. l. r. 106. ◊ Absol. În acea solie boierul moldovenesc... negoțiază și conclude... în numele lui Mircea cel Mare. hasdeu, i. c. i, 7. ◊ refl. impers. Reiz efendi a făcut cunoscută voința sultanului... că priimește tractatul din 6 iulie 1825 și că voiește a se negoțiia cu Rusia. cr (1829), 193²/5. ♦ A intermedia, a mijloci (o afacere, o căsătorie); a încheia (o căsătorie) în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile. Propune și negoțiază căsătoriile. calendar (1859), 84/6. Am avut un minut ideea de a negoția o căsătorie în Moldova. ghica, a. 459. Mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri. pas, z. iv, 147. 2. (Complementul indică diverse operații comerciale de vînzări de titluri, de rente etc.) A efectua, a opera; a comercializa. Guvernul... l-a însărcinat să meargă din nou la Paris pentru a negoția renta. maiorescu, d. i, 541. Avem o poliță a d-sale, iscălită în alb, și sîntem autorizați... s-o negociem pentru 15 mii de lei. d. zamfirescu, t. s. 43. Nepoții negociind moștenirile în boarfe lăsate de bunici. arghezi, b. 50. – Pronunțat: -ci-a. – prez. ind.: negociez. – Și: (învechit) negoția vb. I. – Din fr. négocier.