2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neghiob, ~oa [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 249/8 / Pl: ~i, ~oabe / E: nct] 1-2 smf, a Nătărău (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: netot (4-5), prost, stupid. 5-6 smf, a (Om) cu orizont îngust, preocupat de interese mărunte. 7-8 smf, a (Om) neîndemânatic. 9 a (D. fapte, vorbe, manifestări ale oamenilor) Care denotă prostie sau neîndemânare Si: nerozesc, prostesc, stupid, (rar) neghiobesc.

NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj. (Adesea substantivat) Neîndemînatic, nepriceput, nătărău, nerod, tont. De, mă, neghiobilor; da ce, aici legați voi caii? Locul cailor este la grajd. ISPIRESCU, L. 389. La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! EMINESCU, O. I 130. Trei neghiobi mergînd p-o vale Și zărind un urs din cale... Zice unul: ai să-l prindem. PANN, P. V. I 83.

NEGHIÓB ~oábă (~óbi, ~oábe) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; tâmp; nerod; năuc; netot; tont; nătărău; nepriceput; stupid. 2) Care este lipsit de îndemânare; neîndemânatic; stângaci. /Orig. nec.

neghiob a. și m. foarte prost. [Origină necunoscută].

neghĭób, -oábă adj. (cp. cu ung. nagyobb, maĭ mare). Prost, stupid, imbecil. De neghĭob: vorbă neghĭoabă. Subst. Un neghĭob.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; f. sg. neghioábă, pl. neghioábe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGHIÓB adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NEGHIOB adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. șl reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice!) 2. adj. nătîng, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

Neghiob ≠ ager, deștept, înțelept, inteligent, isteț, mintios


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

neghiób (neghioábă), adj. – Prost, nătîng. Origine obscură. Ne- pare să fie element expresiv, ca în nătă-, cf. năvleg, năvîrlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinŭ „ingrat”, cf. rus. negodnyĭ „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibilă. Tiktin îl interpretează pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobește, adv. (prostește); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).

Intrare: neghiob (adj.)
neghiob1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neghiob
  • neghiobul
  • neghiobu‑
  • neghioa
  • neghioaba
plural
  • neghiobi
  • neghiobii
  • neghioabe
  • neghioabele
genitiv-dativ singular
  • neghiob
  • neghiobului
  • neghioabe
  • neghioabei
plural
  • neghiobi
  • neghiobilor
  • neghioabe
  • neghioabelor
vocativ singular
plural
Intrare: neghiob (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neghiob
  • neghiobul
  • neghiobu‑
plural
  • neghiobi
  • neghiobii
genitiv-dativ singular
  • neghiob
  • neghiobului
plural
  • neghiobi
  • neghiobilor
vocativ singular
  • neghiobule
plural
  • neghiobilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neghiob (adj.)

etimologie:

neghiob, neghioabă (persoană) neghioabă neghiob

  • 1. Persoană cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; om neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • De, mă, neghiobilor; da ce, aici legați voi caii? Locul cailor este la grajd. ISPIRESCU, L. 389.
      surse: DLRLC
    • Trei neghiobi mergînd p-o vale Și zărind un urs din cale... Zice unul: ai să-l prindem. PANN, P. V. I 83.
      surse: DLRLC

etimologie: