12 definiții pentru „neghiob”   declinări

NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj. (Adesea substantivat) Neîndemînatic, nepriceput, nătărău, nerod, tont. De, mă, neghiobilor; da ce, aici legați voi caii ? Locul cailor este la grajd. ISPIRESCU, L. 389. La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi ! EMINESCU, O. I 130. Trei neghiobi mergînd p-o vale Și zărind un urs din cale... Zice unul: ai să-l prindem. PANN, P. V. I 83.

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; adj. f., s. f. neghioábă, pl. neghioábe

neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; f. sg. neghioábă, pl. neghioábe

NEGHIÓB adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

Neghiob ≠ ager, deștept, înțelept, inteligent, isteț, mintios

neghiób (neghioábă), adj. – Prost, nătîng. Origine obscură. Ne- pare să fie element expresiv, ca în nătă-, cf. năvleg, năvîrlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinŭ „ingrat”, cf. rus. negodnyĭ „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibilă. Tiktin îl interpretează pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobește, adv. (prostește); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).

NEGHIÓB ~oábă (~óbi, ~oábe) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; tâmp; nerod; năuc; netot; tont; nătărău; nepriceput; stupid. 2) Care este lipsit de îndemânare; neîndemânatic; stângaci. /Orig. nec.

neghiob a. și m. foarte prost. [Origină necunoscută].

neghĭób, -oábă adj. (cp. cu ung. nagyobb, maĭ mare). Prost, stupid, imbecil. De neghĭob: vorbă neghĭoabă. Subst. Un neghĭob.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NEGHIÓB adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năúc, (pop. și fam.) háplea, (pop.) flaimúc, (înv. șl reg.) nătîntóc, prostán, prostátic, prostănátic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăúc, mangosít, metehắu, meteléu, motofléte, motológ, mutălắu, natantól, năbîrgeác, nătăbî́z, nătî́nt, nătrúi, nătrúț, năvlég, năvligós, nerodói, pliurd, ponc, pricăjít, puncắu, tălălắu, tălî́mb, tontán, tontoléte, tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.) bobléț, (Mold) cherapléș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhúi, (Transilv.) nebléznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuiétic, (Mold.) tanắu, (Bucov.) tălășmán, (prin Olt. și Munt.) tărăntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá, (fam.) fleț, găgăúță, gogomán, zevzéc, (fig.) sec. (~ mai ești, amice!) 2. adj. nătîng, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inépt, (înv.) prostátic. (O comportare, o faptă ~.)