14 definiții pentru necuviință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.

necuviință sf [At: N. TEST. (1648), 16r/7 / V: (îvr) ~vinință / Pl: ~țe / E: ne- + cuviință] 1 (Înv) Faptă, act etc. care contravine legii, dreptății Si: abuz, ilegalitate. 2 Lipsă de credință religioasă Si: necredință (7). 3 (Înv) Ceea ce nu este de dreptul, de competența cuiva Si: (înv) incompetență. 4 Vorbă, faptă, atitudine, purtare etc. lipsită de cuviință Si: bădărănie, grosolănie, impolitețe, mitocănie, mojicie, obrăznicie. 5 Obscenitate. 6 (Înv) Situație care nu poate fi acceptată, tolerată.

NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Ne- + cuviință.

NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Faptă, vorbă etc. necuviincioasă; obrăznicie, mojicie. Atîta necuviință nici n-am mai pomenit! REBREANU, R. I 231. Nu-și mai ținea gura... învinuind pe împărăteasa cu fel de fel de necuviințe. RETEGANUL, P. II 27.

NECUVIÍNȚĂ ~e f. 1) Lipsă de bună-credință; indecență. 2) Faptă sau vorbă necuviinciosă. /ne- + cuviință

necuviință f. 1. lipsă de bună-cuviință; 2. vorbă sau faptă necuviincioasă.

necuviínță f., pl. e. Lipsă de cuviință, obrăznicie, mojicie. Obscenitate.

necuvinință sf vz necuviință


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECUVIÍNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. mitocănie. 3. v. obscenitate.

NECUVIINȚĂ s. 1. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necloplire. (A comis o ~.) 3. imoralitate, impudoare, indecență, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

Necuviință ≠ cuviință, politețe

Intrare: necuviință
necuviință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necuviință
  • necuviința
plural
  • necuviințe
  • necuviințele
genitiv-dativ singular
  • necuviințe
  • necuviinței
plural
  • necuviințe
  • necuviințelor
vocativ singular
plural

necuviință

etimologie:

  • Prefix ne- + cuviință.
    surse: DEX '09