necuviință sf [At: N. TEST. (1648), 16^r/7 / V: (îvr) ~vinință / Pl: ~țe / E: ne- + cuviință] 1 (Înv) Faptă, act etc. care contravine legii, dreptății Si: abuz, ilegalitate. 2 Lipsă de credință religioasă Si: necredință (7). 3 (Înv) Ceea ce nu este de dreptul, de competența cuiva Si: (înv) incompetență. 4 Vorbă, faptă, atitudine, purtare etc. lipsită de cuviință Si: bădărănie, grosolănie, impolitețe, mitocănie, mojicie, obrăznicie. 5 Obscenitate. 6 (Înv) Situație care nu poate fi acceptată, tolerată.