10 definiții pentru necontestat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

necontestat, ~ă [At: RUSSO, S. 79 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + contestat] 1 a Care nu este contestat. 2 a Care nu poate fi pus la îndoială Si: incontestabil, indiscutabil, netăgăduit. 3 av Fără îndoială Si: indiscutabil.

NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Ne- + contestat (după fr. incontesté).

NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil, adevărat), netăgăduit, evident. Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339. Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75.

NECONTESTÁT, -Ă adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; evident. [< ne- + contestat, cf. fr. incontesté].

*incontestát, -ă adj. (in- și contestat). Care nu e contestat: șef incontestat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte

necontestát adj. m., pl. necontestáți; f. sg. necontestátă, pl. necontestáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECONTESTAT adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.)

Intrare: necontestat
necontestat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necontestat
  • necontestatul
  • necontestatu‑
  • necontesta
  • necontestata
plural
  • necontestați
  • necontestații
  • necontestate
  • necontestatele
genitiv-dativ singular
  • necontestat
  • necontestatului
  • necontestate
  • necontestatei
plural
  • necontestați
  • necontestaților
  • necontestate
  • necontestatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necontestat

  • 1. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil).
    exemple
    • Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339.
      surse: DLRLC
    • Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + contestat (după limba franceză incontesté).
    surse: DEX '09 DN