NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil, adevărat), netăgăduit, evident. Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339. Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75.