nechezat¹ av [At: SADOVEANU, O. XVI, 52 / E: necheza] (Rar; irn; dep; îe) A râde ~ A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu felul în care nechează calul.

nechezat² sn [At: HELIADE, O. I, 219 / V: (reg) nic~^[1] / Pl: ~uri / E: necheza] Strigăt caracteristic calului Si: nechez, nechezare, nechezătură, (reg) nechezet.

NECHEZAT², nechezaturi, s. n. Strigătul caracteristic calului; nechez, nechezătură, nechezare. Din desiș se auzi un nechezat de cal. SADOVEANU, O. VII 37. Furtuna îi aduse la ureche un nechezat de cal. GALACTION, O. I 49. Un sforăit puternic și un nechezat ascuțit al Pisicuții rupse firul melancolic al cugetărilor mele. HOGAȘ, M. N. 166.

NECHEZAT ¹ adv. (Rar) Într -un mod asemănător cu nechezatul calului. După ce-au rîs amîndoi – unul gros și altul nechezat – au stat o vreme așa. SADOVEANU, O. A. II 216.

NECHEZAT ~uri n. 1) v. A NECHEZA. 2) Strigăt caracteristic scos de cai; rânchezat. /v. a necheza

nâncheza v vz necheza

necheza vi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) îngheza, nânc~, negh~, nenc~, nic~, ninc~, (cscj) ~zi, ninchezi / Pzi: 3 ~chează / E: ns cf râncheza] 1 (D. cai) A scoate strigăte caracteristice speciei Si: a mihohoi, a râncheza, (reg) a mihoni, a mihoti. 2 (În construcții comparative) A striga. 3 (În construcții comparative) A chiui. 4 (În construcții comparative) A răsuna. 5 (D. oameni; irn; dep) A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu nechezatul². 6 (Pex; d. oameni; irn; dep) A chicoti.

nechezi v vz necheza

negheza v vz necheza

nencheza v vz necheza

nicheza v vz necheza

nincheza v vz necheza

ninchezat^[1] sn vz nechezat²

ninchezi v vz necheza

NECHEZ (pl. -zuri) sn. Strigătul calului: atunci auzii un ~ care-mi străbătu urechile (GN.); să auzi... ~uri de cai ce vin de la păscut (ALECS.) [necheza].

NECHEZA, †NECHIEZA, ‼NI(N)CHEZA (-ez) vb. intr. A striga (vorb. de cai): calul ei alb necheza de clocotea pădurea (GN.); calul unde n’a nechiezat odată, cît s’au răsunat toate pădurile (SB.); caii voinici... ninchează, mirosindu-și din depărtare grajdurile (DLVR.).

NECHEZARE, ‼NI(N)CHEZARE sf., NECHEZAT sbst., NECHEZĂTURĂ (pl. -ri) sf. 1 Faptul de a necheza: mugetul s’amesteca în ninchezarea cailor (DLVR.); clocotea... văzduhul de mugete, nechezături și de țipetele unui al patrulea soiu de dobitoace (GRIG.) ¶ 2 Nechez.

NICHEZA 👉 NECHEZA.

NINCHEZA... 👉 NECHEZA...

NECHEZA, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.

A NECHEZA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza

nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].

ninchezî v. V. necheza: unde ninchezi odată ISP.

nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.

nichéz V. nechez.

ninchéz V. nechez.

nechezat² s. n., pl. nechezaturi

nechezat¹ (rar) adv. (în: a râde ~)

nechezat² s. n., pl. nechezaturi

nechezat¹ (rar) adv.

nechezat adv.

nechezat s. n., pl. nechezaturi

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează, imperf. 3 pl. nechezau; conj. prez. 3 să necheze

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează

necheza vb., ind. prez. 3 sg. nechează

necheza (ind. prez. 3 sg. și pl. nechează)

nechez, -chiază 3.

NECHEZAT s. nechez, nechezare, nechezătură, rânchez, rânchezare, rânchezat, rânchezătură. (~ul calului.)

NECHEZAT s. nechez, nechezare, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ul calului.)

NECHEZA vb. v. râncheza.

NECHEZA vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.

necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)

ninchezi vb. IV (reg.) a necheza.

NECHEZAT¹ adv. (Rar; ironic sau depreciativ; în expr.) A rîde nechezat = a rîde într-un mod caracteristic, asemănător cu felul în care nechează calul. cf. necheza (2). După ce-au rîs amîndoi – unul gros și altul nechezat – au stat o vreme așa, fumînd în tăcere. sadoveanu, o. xvi, 52. Începu să rîdă, nechezat, cu mînie. t. popovici, se. 240. – v. necheza.

NECHEZAT² s. n. Faptul de a necheza (1); strigăt caracteristic al calului; nechez, nechezare, nechezătură, (regional) nechezet. În curtea spațioasă se tot auzea... Baterea copitei spărgînd în neastîmpăr, Gunoiul bătăturei cu iarba încolțită Și ninchezatul ager. heliade, o. i, 219, cf. ddrf. Deodată un nechezat de cal fărîmă liniștea nopții. sandu-aldea, u. p. 68. Un sforăit puternic și un nechezat ascuțit al Pisicuței rupse firul melancolic al cugetărilor mele și mă făcu să sar grăbit. hogaș, m. n. 166. Nechezarea sau nechezatul cailor, e semnalul de a cere nutreț. severin, s. 64. Furtuna îi aduse la ureche un nechezat de căi, un ropot de copite. galaction, o. 49. Din desiș se auzi un nechezat de cal. sadoveanu, o. v, 531. Dintr-o dată pădurea se umplu de un nechezat înfiorător. beniuc, m. c. i, 215. Auzi, distinct, nechezatul cailor, scîrțîitul căruțelor. v. rom. ianuarie 1955, 87. Caii... îl întîmpinară cu nechezatul lor coborît, aproape omenesc, lovind ieslea cu nerăbdare. preda, d. 5. – pl.: nechezaturi. – Și: (regional) ninchezat s. n. – v. necheza.

NEGHEZA vb. I v. necheza.