NECHEZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

nechez sn [At: ALECSANDRI, POEZII, 14 / S și: ~chiez / V: (reg) nânc~, nic~, ninc~ / Pl: ~uri, (reg) ~ează / E: pvb necheza] Nechezat².

NECHEZ (pl. -zuri) sn. Strigătul calului: atunci auzii un ~ care-mi străbătu urechile (GN.); să auzi... ~uri de cai ce vin de la păscut (ALECS.) [necheza].

NECHEZ, (rar) nechezuri, s. n. Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

NECHEZ, (rar) nechezuri, s. n. Nechezat². În nechezul calului și-n rîsul omului răzbătea toată puterea și bogăția primăverii. SADOVEANU, O. V 207. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri. COȘBUC, P. I 195. Atunci să auzi... nechezuri de cai ce vin de la păscut. ALECSANDRI, O. P. 66. – Variante: nichez (TEODORESCU, P. P. 492), ninchez (id. ib. 494) s. n.

nechez n. strigătul calului: și’n departe se aude un nechez răsunător AL.

nânchez sn vz nechez

nichez sn vz nechez

ninchez sn vz nechez

NECHEZARE, ‼NI(N)CHEZARE sf., NECHEZAT sbst., NECHEZĂTURĂ (pl. -ri) sf. 1 Faptul de a necheza: mugetul s’amesteca în ninchezarea cailor (DLVR.); clocotea... văzduhul de mugete, nechezături și de țipetele unui al patrulea soiu de dobitoace (GRIG.) ¶ 2 Nechez.

NICHEZ s. n. v. nechez.

NINCHEZ s. n. v. nechez.

nechez (rar) s. n., pl. nechezuri

nechez (rar) s. n., pl. nechezuri

nechez s. n., pl. nechezuri

NECHEZ s. v. nechezat.

NECHEZ s. nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ul calului.)

NECHEZ s. n. Nechezat². Și-ndeparte se aude un nechez resunător. alecsandri, poezii, 14. Armăsarii osmanului mărit Aruncă largi nechezuri. id. ib. 217. Apare-un cal la cotituri. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri. coșbuc, p. i, 195. Ascult... doar de-oi auzi vreun cîntec..., vreun fluierat, vreun nechez. luc. iii, 178. În nechezul calului și-n rîsul omului răzbătea toată puterea și bogăția primăverii și a vieții. sadoveanu, o. iv, 472. Nechezuri sfîșietoare se întretăiau în lumina săracă a grajdului. camilar, n. ii, 458, cf. 328. Că-n departe auzea Un nechez ce necheza Și se tot apropia. alecsandri, p. p. 72. Am tot ascultat... Un nichez de cal Spre Movilă-n deal. teodorescu, p. p. 448. Ș-am venit p-aici Să-mi găsesc voinici... D-aud ninchezul Le trece somnul! id. ib. 494. Cum au auzit moșnegii nechezul calului au zis unul cătră altul: – Hai iute acasă! sbiera, p. 41. S-o aprins ceru și pămîntul de șuierul șerpilor, de nechezu iepelor, de zbierătul vacilor. șez. vii, 156. Am auzit Sau mi s-a părut... Glasul unui turc Și-un nechez de murg. pamfile, c. ț. 46. Nechiază de iapă. alr i 1 101/890, cf. ant. Lit. pop. i, 391. – Scris și: nechiez. – pl.: nechezuri și (regional) nechează. – Și: (regional) nichez, ninchez, nînchez (tdrg) s. n. – Postverbal al lui necheza.