3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECHEZÁT2, nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

NECHEZÁT2, nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.

NECHEZÁT1 adv. (Rar; în expr.) A râde nechezat = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul2. – V. necheza.

NECHEZÁT1 adv. (Rar; în expr.) A râde nechezat = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul2. – V. necheza.

nechezat2 sn [At: HELIADE, O. I, 219 / V: (reg) nic~[1] / Pl: ~uri / E: necheza] Strigăt caracteristic calului Si: nechez, nechezare, nechezătură, (reg) nechezet.

  1. În referința încrucișată: ninchezat LauraGellner

nechezat1 av [At: SADOVEANU, O. XVI, 52 / E: necheza] (Rar; irn; dep; îe) A râde ~ A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu felul în care nechează calul.

NECHEZÁT2, nechezaturi, s. n. Strigătul caracteristic calului; nechez, nechezătură, nechezare. Din desiș se auzi un nechezat de cal. SADOVEANU, O, VII 37. Furtuna îi aduse la ureche un nechezat de cal. GALACTION, O. I 49. Un sforăit puternic și un nechezat ascuțit al Pisicuții rupse firul melancolic al cugetărilor mele. HOGAȘ, M. N. 166.

NECHEZÁT 1 adv. (Rar) Într -un mod asemănător cu nechezatul calului. După ce-au rîs amîndoiunul gros și altul nechezatau stat o vreme așa. SADOVEANU, O. A. II 216.

NECHEZÁT ~uri n. 1) v. A NECHEZA. 2) Strigăt caracteristic scos de cai; rânchezat. /v. a necheza

NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.

NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.

necheza vi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) îngheza, nânc~, negh~, nenc~, nic~, ninc~, (cscj) ~zi, ninchezi / Pzi: 3 ~chea / E: ns cf râncheza] 1 (D. cai) A scoate strigăte caracteristice speciei Si: a mihohoi, a râncheza, (reg) a mihoni, a mihoti. 2 (În construcții comparative) A striga. 3 (În construcții comparative) A chiui. 4 (În construcții comparative) A răsuna. 5 (D. oameni; irn; dep) A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu nechezatul2. 6 (Pex; d. oameni; irn; dep) A chicoti.

ninchezat[1] sn vz nechezat2

  1. În definiția principală, varianta de față posibil greșit tipărită: nichezat LauraGellner

NECHEZÁ, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.

A NECHEZÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza

nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].

arată toate definițiile

Intrare: nechezat (adv.)
nechezat2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • nechezat
Intrare: nechezat (s.n.)
nechezat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nechezat
  • nechezatul
  • nechezatu‑
plural
  • nechezaturi
  • nechezaturile
genitiv-dativ singular
  • nechezat
  • nechezatului
plural
  • nechezaturi
  • nechezaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: necheza
verb (V27)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necheza
  • nechezare
  • nechezat
  • nechezatu‑
  • nechezând
  • nechezându‑
singular plural
  • nechea
  • nechezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nechez
(să)
  • nechez
  • nechezam
  • nechezai
  • nechezasem
a II-a (tu)
  • nechezi
(să)
  • nechezi
  • nechezai
  • nechezași
  • nechezaseși
a III-a (el, ea)
  • nechea
(să)
  • necheze
  • necheza
  • necheză
  • nechezase
plural I (noi)
  • nechezăm
(să)
  • nechezăm
  • nechezam
  • nechezarăm
  • nechezaserăm
  • nechezasem
a II-a (voi)
  • nechezați
(să)
  • nechezați
  • nechezați
  • nechezarăți
  • nechezaserăți
  • nechezaseți
a III-a (ei, ele)
  • nechea
(să)
  • necheze
  • nechezau
  • necheza
  • nechezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nechezat (adv.)

  • 1. rar expresie A râde nechezat = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • După ce-au rîs amîndoi – unul gros și altul nechezat – au stat o vreme așa. SADOVEANU, O. A. II 216.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi necheza
    surse: DEX '09 DEX '98

nechezat (s.n.)

etimologie:

  • vezi necheza
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

necheza

  • 1. unipersonal (Despre cai) A scoate strigăte caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mihoti râncheza attach_file 3 exemple
    exemple
    • Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58.
      surse: DLRLC
    • Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99.
      surse: DLRLC
    • Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114.
      surse: DLRLC
  • 2. ironic sau depreciativ (Despre oameni) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • glumeț La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. râncheza
    surse: DEX '09 DEX '98