13 definiții pentru nazal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAZÁL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Care ține de nas (1), privitor la nas, al nasului. 2. (Fon.; despre voce, sunete; adesea adverbial) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau parțial) pe nas (1); p. ext. (despre timbru, rezonanță) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas. ♦ (Substantivat, f.) Sunet nazal (2); spec. consoană nazală. – Din fr. nasal.

NAZÁL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Care ține de nas (1), privitor la nas, al nasului. 2. (Fon.; despre voce, sunete; adesea adverbial) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau parțial) pe nas (1); p. ext. (despre timbru, rezonanță) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas. ♦ (Substantivat, f.) Sunet nazal (2); spec. consoană nazală. – Din fr. nasal.

nazal, ~ă [At: HELIADE, O. II, 373 / V: (înv) ~sal / Pl: ~i, ~e / E: fr nasal] 1 a Care ține de nas1 (1). 2 a Privitor la nas (1). 3 a Al nasului1 (1). 4 a (Fam; d. voce, sunete) Care are un timbru specific prin emiterea aerului expirat parțial sau exclusiv pe nas1 (1) Si: (îvr) naziliar (1). 5 a (Pex; d. timbru, rezonanță) Caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas1 (1) Si: (îvr) naziliar (2) 6 sf (Spc) Sunet nazal (4). 7 sf (Spc) Consoană nazală (4). 8 sf (Înv) Armătură a coifului care apără nasul.

NAZÁL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Relativ la nas, din nas, al nasului. Cavitate nazală. 2. (Despre sunetele limbii) Care se pronunță pe nas, cu scurgerea aerului expirat prin fosele nazale. Vocale nazale. «M» și «n» sînt consoane nazale.În timpul acestei ocluziuni vălul palatului e coborît și curentul fonator poate trece liber prin nas, ceea ce explică numele de consoane nazale ce se dă lui «m» și «n». GRAM. ROM. I 69. ♦ (Substantivat, f.) Consoană nazală. Am să-i aranjez eu pe parveniții cari... au pierdut pe «r» și au cîștigat secretul nazalelor pariziene. CARAGIALE, O. VII 334.

NAZÁL, -Ă adj. 1. Relativ la nas, al nasului. 2. (Despre sunetele limbii) Pronunțat pe nas. // s.f. 1. Consoană nazală. 2. (Ist.) Armătură a coifului care apără nasul. [< fr. nasal, cf. lat. nasalis < nasus – nas].

NAZÁL, -Ă I. adj. 1. relativ la nas. ◊ (s. n.) os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului. 2. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas. ◊ (s. f.) consoană nazală. II. s. n. armătură a coifului care apăra nasul. (< fr. nasal)

NAZÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de nas; propriu nasului. Respirație ~ă. 2) și adverbial (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu expirarea aerului. Sunet ~. 3) Care este propriu vocii sau sunetului emis pe nas. Timbru ~. /<fr. nasal

nazal a. 1. ce ține de nas: fose nazale; 2. care se pronunță din nas: vocală, consoană nazală.

* nazál, -ă adj. (lat. nasalis). De la nas: fosele nazale. Gram. Pronunțat pe nas: consonantă nazală. S.f. Literă nazală. S.n., pl. urĭ și e. Prelungire a coifuluĭ care, în vechile armaturĭ, apăra nasu. Adv. Pe nas: a vorbi nazal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nazál adj. m., pl. nazáli; f. nazálă, pl. nazále

nazál adj. m., pl. nazáli; f. sg. nazálă, pl. nazále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NAZÁL, -Ă adj. (< fr. nasal, cf. lat. nasalis < nasus – nas): în sintagma consoană nazală (v.).

Intrare: nazal
nazal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nazal
  • nazalul
  • nazalu‑
  • naza
  • nazala
plural
  • nazali
  • nazalii
  • nazale
  • nazalele
genitiv-dativ singular
  • nazal
  • nazalului
  • nazale
  • nazalei
plural
  • nazali
  • nazalilor
  • nazale
  • nazalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nazal

  • 1. Care ține de nas, privitor la nas, al nasului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cavitate nazală.
      surse: DLRLC
  • 2. fonetică; fonologie adesea adverbial (Despre voce, sunete) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau parțial) pe nas.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vocale nazale. «M» și «n» sunt consoane nazale.
      surse: DLRLC
    • În timpul acestei ocluziuni vălul palatului e coborît și curentul fonator poate trece liber prin nas, ceea ce explică numele de consoane nazale ce se dă lui «m» și «n». GRAM. ROM. I 69.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre timbru, rezonanță) Caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DEX '09 DEX '98
      • 2.2.1. prin specializare Consoană nazală.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
        exemple
        • Am să-i aranjez eu pe parveniții cari... au pierdut pe «r» și au cîștigat secretul nazalelor pariziene. CARAGIALE, O. VII 334.
          surse: DLRLC
  • 3. (și) substantivat Armătură a coifului care apără nasul.
    surse: DN MDN '00
    • comentariu DN indică s.f., iar MDN ’00 indică s.n.
      surse: dexonline
  • 4. (și) substantivat neutru Os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului.
    surse: MDN '00

etimologie: