15 definiții pentru nazal
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NAZAL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Care ține de nas (1), privitor la nas, al nasului. 2. (Fon.; despre voce, sunete; adesea adverbial) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau parțial) pe nas (1); p. ext. (despre timbru, rezonanță) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas. ♦ (Substantivat, f.) Sunet nazal (2); spec. consoană nazală. – Din fr. nasal.
NAZAL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Care ține de nas (1), privitor la nas, al nasului. 2. (Fon.; despre voce, sunete; adesea adverbial) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau parțial) pe nas (1); p. ext. (despre timbru, rezonanță) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas. ♦ (Substantivat, f.) Sunet nazal (2); spec. consoană nazală. – Din fr. nasal.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nazal, ~ă [At: HELIADE, O. II, 373 / V: (înv) ~sal / Pl: ~i, ~e / E: fr nasal] 1 a Care ține de nas1 (1). 2 a Privitor la nas (1). 3 a Al nasului1 (1). 4 a (Fam; d. voce, sunete) Care are un timbru specific prin emiterea aerului expirat parțial sau exclusiv pe nas1 (1) Si: (îvr) naziliar (1). 5 a (Pex; d. timbru, rezonanță) Caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas1 (1) Si: (îvr) naziliar (2) 6 sf (Spc) Sunet nazal (4). 7 sf (Spc) Consoană nazală (4). 8 sf (Înv) Armătură a coifului care apără nasul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAZAL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Relativ la nas, din nas, al nasului. Cavitate nazală. 2. (Despre sunetele limbii) Care se pronunță pe nas, cu scurgerea aerului expirat prin fosele nazale. Vocale nazale. «M» și «n» sînt consoane nazale. ▭ În timpul acestei ocluziuni vălul palatului e coborît și curentul fonator poate trece liber prin nas, ceea ce explică numele de consoane nazale ce se dă lui «m» și «n». GRAM. ROM. I 69. ♦ (Substantivat, f.) Consoană nazală. Am să-i aranjez eu pe parveniții cari... au pierdut pe «r» și au cîștigat secretul nazalelor pariziene. CARAGIALE, O. VII 334.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAZAL, -Ă adj. 1. Relativ la nas, al nasului. 2. (Despre sunetele limbii) Pronunțat pe nas. // s.f. 1. Consoană nazală. 2. (Ist.) Armătură a coifului care apără nasul. [< fr. nasal, cf. lat. nasalis < nasus – nas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAZAL, -Ă I. adj. 1. relativ la nas. ◊ (s. n.) os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului. 2. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas. ◊ (s. f.) consoană nazală. II. s. n. armătură a coifului care apăra nasul. (< fr. nasal)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NAZAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de nas; propriu nasului. Respirație ~ă. 2) și adverbial (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu expirarea aerului. Sunet ~. 3) Care este propriu vocii sau sunetului emis pe nas. Timbru ~. /<fr. nasal
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nazal a. 1. ce ține de nas: fose nazale; 2. care se pronunță din nas: vocală, consoană nazală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* nazál, -ă adj. (lat. nasalis). De la nas: fosele nazale. Gram. Pronunțat pe nas: consonantă nazală. S.f. Literă nazală. S.n., pl. urĭ și e. Prelungire a coifuluĭ care, în vechile armaturĭ, apăra nasu. Adv. Pe nas: a vorbi nazal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nasal, ~ă a vz nazal
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nazal adj. m., pl. nazali; f. nazală, pl. nazale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nazal adj. m., pl. nazali; f. nazală, pl. nazale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nazal adj. m., pl. nazali; f. sg. nazală, pl. nazale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nazal
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
nazal.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NAZAL, -Ă adj. (< fr. nasal, cf. lat. nasalis < nasus – nas): în sintagma consoană nazală (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nazal, nazalăadjectiv
-
- Cavitate nazală. DLRLC
-
- 2. (Despre voce, sunete) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau parțial) pe nas. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vocale nazale. «M» și «n» sunt consoane nazale. DLRLC
- În timpul acestei ocluziuni vălul palatului e coborît și curentul fonator poate trece liber prin nas, ceea ce explică numele de consoane nazale ce se dă lui «m» și «n». GRAM. ROM. I 69. DLRLC
- 2.1. (Despre timbru, rezonanță) Caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas. DEX '09 DEX '98
-
- 2.2.1. Consoană nazală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Am să-i aranjez eu pe parveniții cari... au pierdut pe «r» și au cîștigat secretul nazalelor pariziene. CARAGIALE, O. VII 334. DLRLC
-
-
-
- 3. Armătură a coifului care apără nasul. DN MDN '00
- comentariu DN indică s.f., iar MDN ’00 indică s.n. dexonline
-
- 4. Os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului. MDN '00
etimologie:
- nasal DEX '09 DEX '98 DN