NAZAL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Relativ la nas, din nas, al nasului. Cavitate nazală. 2. (Despre sunetele limbii) Care se pronunță pe nas, cu scurgerea aerului expirat prin fosele nazale. Vocale nazale. «M» și «n» sînt consoane nazale. ▭ În timpul acestei ocluziuni vălul palatului e coborît și curentul fonator poate trece liber prin nas, ceea ce explică numele de consoane nazale ce se dă lui «m» și «n». GRAM. ROM. I 69. ♦ (Substantivat, f.) Consoană nazală. Am să-i aranjez eu pe parveniții cari... au pierdut pe «r» și au cîștigat secretul nazalelor pariziene. CARAGIALE, O. VII 334.