3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

navrap sm vz năvrap[1] corectată

  1. În original, tipărit greșit: vz navrap LauraGellner

NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

năvrap sm [At: URECHE, L. 91 / V: na~ / Pl: ~i / E: slv навралпъ, „jaf”] (Înv) 1 Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman. 2 (Pex) Năvălitor (1).

NĂVRÁP, năvrapi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat călare dintr-un detașament trimis în țară străină să prade; năvălitor. Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. SADOVEANU, N. P. 12.

NĂVRAP s. m. (Mold.) Năvălitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă-Vodă și ...au slobozitu năvrapii răi, de au prădatu toată tara. URECHE. Etimologie: năvrăpi. Vezi și năvrăpi, năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. n ă v r ă p i t o r.

năvráp m. (vsl. navrapŭ, v. rus. [na-]voropŭ, atac tîlhăresc). Sec. 17-18. Jăfuitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi

năvráp s. m. (sil. -vrap), pl. năvrápi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năvráp (năvrápi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ.Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAVRÁP (NĂVRÁP) (< sl.) s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imp. Otoman, p. ext. năvălitor, jefuitor.

NĂVRAP subst. „prădător”. 1. – b. (16 B IV 65; Cat); -ul t.; Năvrăp/easa t.; -ești s.; -ăscul, T. (17 A V 174; Sd XI). 2. Nevrupescul Savin, mold. 1797. 3. Cu mutarea lui p în t: Năvrat, Drag. (16 B VI 180); Navrat (ib. 194). 4. Cf. sub infl. lui nărav: Năvrav (16 B VI 2).

Intrare: navrap
navrap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Năvrap
Năvrap nume propriu
nume propriu (I3)
  • Năvrap
Intrare: năvrap
  • silabație: nă-vrap info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvrap
  • năvrapul
  • năvrapu‑
plural
  • năvrapi
  • năvrapii
genitiv-dativ singular
  • năvrap
  • năvrapului
plural
  • năvrapi
  • năvrapilor
vocativ singular
  • năvrapule
  • năvrape
plural
  • năvrapilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năvrap

  • 1. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: