opțiuni
  • info

11 definiții pentru năvrap

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVRAP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

NĂVRAP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

năvrap sm [At: URECHE, L. 91 / V: na~ / Pl: ~i / E: slv навралпъ, „jaf”] (Înv) 1 Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman. 2 (Pex) Năvălitor (1).

NĂVRAP, năvrapi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat călare dintr-un detașament trimis în țară străină să prade; năvălitor. Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. SADOVEANU, N. P. 12.

NĂVRAP s. m. (Mold.) Năvălitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă-Vodă și ...au slobozitu năvrapii răi, de au prădatu toată tara. URECHE. Etimologie: năvrăpi. Vezi și năvrăpi, năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. n ă v r ă p i t o r.

năvráp m. (vsl. navrapŭ, v. rus. [na-]voropŭ, atac tîlhăresc). Sec. 17-18. Jăfuitor.

navrap sm vz năvrap[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: vz navrap — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năvrap (desp. nă-vrap) s. m., pl. năvrapi

năvrap (nă-vrap) s. m., pl. năvrapi

năvrap s. m. (sil. -vrap), pl. năvrapi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năvrap (năvrapi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAVRÁP (NĂVRÁP) (< sl.) s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imp. Otoman, p. ext. năvălitor, jefuitor.

Intrare: năvrap
  • silabație: nă-vrap info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvrap
  • năvrapul
  • năvrapu‑
plural
  • năvrapi
  • năvrapii
genitiv-dativ singular
  • năvrap
  • năvrapului
plural
  • năvrapi
  • năvrapilor
vocativ singular
  • năvrapule
  • năvrape
plural
  • năvrapilor
navrap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năvrap, năvrapisubstantiv masculin

  • 1. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere învechit arhaizant Soldat călare dintr-un detașament trimis în țară străină să prade. DLRLC
      • format_quote Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. SADOVEANU, N. P. 12. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Năvălitor, jefuitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: jefuitor năvălitor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.