2 intrări
30 de definiții

Explicative DEX

NĂUCIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

NĂUCIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucire sf [At: BIBLIA (1688), 2162/12 / P: nă-u~ / Pl: ~ri / E: năuci] 1-2 Năuceală (1-2).

NĂUCIRE s. f. Faptul de a năuci; buimăcire, uluire.

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

năuci [At: CONV. LIT. II, 95 / P: nă-u~ / Pzi: ~cesc / E: năuc] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni năuc (1) Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 vtr A (se) ameți. 5-6 vtr A (se) zăpăci. 7-8 vtr A (se) ului. 9 vr A munci mult.

ÎNNĂUCI 👉 NĂUCI.

NĂUCI, ÎNNĂUCI (-cesc) vb. tr. și refl. A (se) zăpăci, a (se) ului, a (se) buimăci: o să mă năucească trîntorul cu minavetul lui (ALECS.); da mai lasă, omule, lingurițele cele, că m’ai înnăucit (VLAH.) [n ă u c].

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.

A SE NĂUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inteligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc

A NĂUCI ~esc tranz. A face să se năucească. [Sil. nă-u-] /Din năuc

năucì v. a (se) face năuc.

năucésc v. tr. (d. năuc). Zăpăcesc, înebunesc: l-aŭ năucit în bătăĭ, necazurile l-aŭ năucit.

Ortografice DOOM

năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii

năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii

năucire s. f., g.-d. art. năucirii; pl. năuciri

năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, 3 sg. năucește, imperf. 1 năuceam; conj. prez. 1 sg. să năucesc, 3 să năucească

năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 să năucească

năuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 sg. și pl. năucească

Sinonime

NĂUCIRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. buimăceală.

năucire s.f. 1 buimăcire, zăpăcire, <rar> buimăcie. Situația aceasta nu-i provoacă decât năucire. 2 amețeală, buimăceală, buimăcire, mahmureală, mahmurie, năuceală, perplexitate, zăpăceală, <pop.> bâiguială, bâiguire, <înv. și reg.> uluială, uluire, <reg.> hăbăucie, opăceală, tehuială, tulniceală, tutuială2, uimăceală, <înv.> ienăcire.

NĂUCIRE s. 1. buimăcire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (Stare de ~.)

NĂUCI vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

NĂUCI vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.

năuci vb. IV. 1 tr., refl. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) zăpăci, <pop.> a (se) bâigui, a nebuni, <înv. și reg.> a (se) ului1, <reg.> a (se) buzumini, a (se) hăbăuci, a se huni, a (se) opări, a (se) ormoci, a (se) șuchea1, a (se) tehui2, a (se) tuieși, a (se) tulnici, a (se) tumăni, a (se) tutui2, a (se) uimăci, <înv.> a (se) cebălui, a (se) hămei, a se ienăci, <fig.> a (se) turmenta, <fig.; fam.> a (se) bârâi, a (se) tâmpi, <fig.; reg.> a (se) vălătuci. Febra mare te năucește. 2 tr. (compl. indică oameni) a stupefia, a uimi, a ului1. Vestea morții subite a prietenului său l-a năucit. 3 tr., refl. (pop.; compl. sau sub. indică oameni) v. Cretiniza. Îndobitoci. Prosti1. Tâmpi. 4 refl. (fam.; despre oameni) v. Canoni. Căzni. Chinui. Forța. Frământa. Munci. Necăji. Osteni. Sforța. Sfii. Strădui. Trudi. Zbuciuma.

năuci vb. v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÎMPI.

NĂUCI vb. 1. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (Te-ai ~ de tot!) 2. a stupefia, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

Antonime

Năucire ≠ dezmeticire

A se năuci ≠ a se dezmetici

A năuci ≠ a dezmetici

Tezaur

NĂUClRE s. f. Faptul de a (se) năuci (1); năuceală (1). Năucire de la D[o]mnul au căzut preste ei. biblia (1688), 2162/12, cf. costinescu, lm, ddrf, tdrg. Impresia pe care o capeți în primele clipe după ce ai pătruns în Muzeul apărării Leningradului este una de uimire, de năucire totală. stancu, u.r.s.s. 129. Sta galben, cu gura căscată, lîngă masă, fulgerat de năucire. vornic, p. 203. – Pronunțat: nă-u-. – V. năuci.

Intrare: năucire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năucire
  • năucirea
plural
  • năuciri
  • năucirile
genitiv-dativ singular
  • năuciri
  • năucirii
plural
  • năuciri
  • năucirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: năuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năuci
  • năucire
  • năucit
  • năucitu‑
  • năucind
  • năucindu‑
singular plural
  • năucește
  • năuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năucesc
(să)
  • năucesc
  • năuceam
  • năucii
  • năucisem
a II-a (tu)
  • năucești
(să)
  • năucești
  • năuceai
  • năuciși
  • năuciseși
a III-a (el, ea)
  • năucește
(să)
  • năucească
  • năucea
  • năuci
  • năucise
plural I (noi)
  • năucim
(să)
  • năucim
  • năuceam
  • năucirăm
  • năuciserăm
  • năucisem
a II-a (voi)
  • năuciți
(să)
  • năuciți
  • năuceați
  • năucirăți
  • năuciserăți
  • năuciseți
a III-a (ei, ele)
  • năucesc
(să)
  • năucească
  • năuceau
  • năuciră
  • năuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năucire, năucirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi năuci DEX '98 DEX '09

năuci, năucescverb

  • 1. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. DLRLC
    • format_quote Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50. DLRLC
etimologie:
  • năuc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.