3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

natantoc, ~oacă a vz nătântoc

NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

motântoc, ~oacă a vz nătântoc

motânțoc, ~oacă a vz nătântoc

motrântoc, ~oacă a vz nătântoc

nătăntoc, ~oacă a vz nătântoc

nătântoc, ~oacă [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.

nătinctoc, ~ă a vz nătântoc[1] corectat(ă)

  1. În original: vz nătâng. Totuși, nătâng nu menționează nătinctoc ca variantă, pe când nătântoc da. — cata

netântoc, ~oacă a vz nătântoc

notântoc[1], ~oacă a vz nătântoc

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

NĂTÎNTOC adj. și sm. Olten. Băn. Trans. Om nătîng, tîmpit, neghiob; o! ierte-te Dumnezeu, nătîntocule, dar nu ți-ar fi chiar rușine să nu vrei tu a merge în pădure fără mine? (RET.); chiamă alt martor, o femeie cam nătîntoacă (LUNG.).

NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng.

NĂTÎNTOC, -OACĂ, nătîntoci, -oace, adj. (Regional) Nătîng. (Substantivat) De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1.

motîntán și -ntóc, V. nătîntoc.

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).

Ortografice DOOM

nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoacă, pl. nătântoace

nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoacă, pl. nătântoace

nătântoc adj. m., s. m. pl. nătântoci; f. sg. nătântoacă, g.-d. art. nătântoacei, pl. nătântoace

Sinonime

NĂTÂNTOC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nătântoc, -oacă adj., s.m.., s.f. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; înv. și reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

nătîntoc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Arhaisme și regionalisme

nătântóc, -oacă, nătântoci, -oace, adj. (reg.; înv.) Prost, nătâng; bădăran, ursuz. – Et. nec., cf. nătâng (MDA); din nătâng (Scriban).

nătântoc, -oacă, nătântoci, -oace, adj. – (reg.; înv.) Prost, nătâng (Papahagi, 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Et. nec., cf. nătâng (DEX, MDA); din nătâng (Scriban).

nătântoc, -oacă, adj. – (înv.) Prost, nătâng (Papahagi 1925; Săcel); bădăran, ursuz. – Cf. nătâng.

Tezaur

NĂTĂNTOC, -OACĂ adj. v. nătîntoc.

Intrare: nătăntoc
nătăntoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nătântoc (adj.)
nătântoc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătântoc
  • nătântocul
  • nătântocu‑
  • nătântoacă
  • nătântoaca
plural
  • nătântoci
  • nătântocii
  • nătântoace
  • nătântoacele
genitiv-dativ singular
  • nătântoc
  • nătântocului
  • nătântoace
  • nătântoacei
plural
  • nătântoci
  • nătântocilor
  • nătântoace
  • nătântoacelor
vocativ singular — —
plural — —
motânțoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
notântoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
netântoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nătinctoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nătăntoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
natantoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motântoc
  • motântocul
  • motântocu‑
plural
  • motântoci
  • motântocii
genitiv-dativ singular
  • motântoc
  • motântocului
plural
  • motântoci
  • motântocilor
vocativ singular
  • motântocule
plural
  • motântocilor
motrântoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nătântoc (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătântoc
  • nătântocul
  • nătântocu‑
plural
  • nătântoci
  • nătântocii
genitiv-dativ singular
  • nătântoc
  • nătântocului
plural
  • nătântoci
  • nătântocilor
vocativ singular
  • nătântocule
plural
  • nătântocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătântoc, nătântocisubstantiv masculin
nătântoacă, nătântoacesubstantiv feminin
nătântoc, nătântoacăadjectiv

  • 1. învechit regional Nătâng, nătâng. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. DLRLC
    • format_quote Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1. DLRLC
etimologie:
  • cf. nătâng DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.