29 de definiții pentru narcisă narcis (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARCÍSĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia amarilidaccelor cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcís s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

narci sf [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: (asr) ~cis sm, (înv) ~chis sm, ~rsis sm, (Trs) ~rțis sm / Pl: ~se / E: lat narcissus, fr narcisse] 1 Specie de plantă erbacee cu bulb ovoid, cu frunze lungi și cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare Si: (reg) cocoară, cocorăi, cocorăței, cocorâță, coprină, floare-de-ceapă, fulie, ghiocel, ghiocei-de-grădină, lușcă, nevestică (5), rogoz-de-grădină, stânjen-alb, tătăișă, unguroaie, unguroancă, zarnacadea (Narcissus). 2 Floare de narcisă (1).

NARCÍSĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcís s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

NARCÍSĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe sau galbene, plăcute la miros. [Var. narcis s.m. / < fr. narcisse, cf. lat. narcissus < Narcis – tânăr legendar, metamorfozat în floarea cu același nume].

NARCÍSĂ s. f. plantă erbacee monocotiledonată, cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus)

NARCÍSĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe sau galbene, cu aromă fină. 2) Floare a acestei plante; zarnacadea. /< fr. narcisse, lat. narcissus

NARCÍS2 s. m. v. narcisă.

NARCÍS, narciși, s. m. (Și în forma narcisă) Nume dat mai multor specii de plante erbacee, cu flori albe sau galbene, decorative și cu miros plăcut (Narcissus); zarnacadea. Cineva mi-a adus un mănunchi de narciși. GALACTION, O. I 333. Purtînd în mîna dreaptă Narcisul alb ca spuma. ANGHEL, P. 23. Iată zambile... narcise, busuioc. NEGRUZZI, S. I 97. – Variantă: narcísă, narcise, s. f.

NARCÍS s.m. (Liv.) 1. Tânăr frumos, îndrăgostit de el însuși. 2. Tânăr cu o remarcabilă frumusețe fizică. 3. V. narcisă. [< fr. narcisse < Narcis – tânăr legendar, frumos].

narcis m. plantă bulboasă numită vulgar zarnacadea.

* narcís m. (vgr. nárkissos, d. nárke, oropcală și un fel de centauree; lat. narcissus. V. narcotic). Bot. Coprină, zarnacadea, fulie, o plantă erbacee amarilidee bulboasă, cu florĭ frumoase (narcissus [bíflorus, incomparabilis, poeticus, radiiflorus, psudonarcissus și tazetta]). Fig. Tînăr înamorat de propria luĭ frumuseță. Tînăr frumos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

narcísă s. f., g.-d. art. narcísei; pl. narcíse

narcísă s.f., g.-d. art. narcísei: pl. narcíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NARCÍSĂ s. (BOT.; Narcissus) (pop.) zarnacadea, (reg.) cocoară, coprină, ghiocel, lușcă, nevestică, unguroaică, unguroaie, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină, stânjen-alb, (Munt.) fulie.

NARCI s. (BOT.; Narcissus) (reg.) cocoară, coprină, ghiocel, lușcă, nevestică, unguroaică, unguroaie, zarnacadea, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină, stînjen-alb. (Munt.) fulie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NARCÍSĂ (< fr., lat.) s. f. Denumire dată speciilor de plante perene din genul Narcissus, familia amarilidaceelor, cu bulb ovoid, frunze lungi și flori albe sau galbene, solitare, fin parfumate. Originară din N Africii, regiunea mediteraneană și Europa Centrală; în România, unele specii cresc spontan, prin pajiști umede din regiunea de dealuri și montană, iar Narcissus pseudonarcissus, Narcissus tazzeta, Narcissus poëticus ș.a. se cultivă în grădini ca plante decorative. Se înmulțește prin bulbi.

NARCISSUS L., NARCISE, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din nordul Africii, regiuni mediteraneene și Europa Centrală, cca 32 specii erbacee, bulboase. Bulb ovoid, rotund, piriform, piriform-lunguieț, globulos-piriform, gros-piriform. Flori (6 stamine, perigon compus din foliole mai mult sau mai puțin asemănătoare, ovate, oblonge sau uneori înguste, dispuse în formă de raze- farfurie, din centrul lor ridicîndu-se un tub sau un inel numit coronulă, antere mai mult sau mai puțin bilobate) în funcție de specie, mici (miniatur), pînă la cca 10 cm diametru, tubuloase sau coronate, simple sau învoite, albe sau galbene, cu petale albe și coronulă galbenă sau coronulă galbenă cu margine roșie etc., cu sau fără miros, cu tulpină unifloră sau multifloră. Frunze lat-liniare, puțin canaliculate, glaucescente, cilindrice, ascuțite la vîrf sau ensiforme. Fruct, capsulă.

arată toate definițiile

Intrare: narcisă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narci
  • narcisa
plural
  • narcise
  • narcisele
genitiv-dativ singular
  • narcise
  • narcisei
plural
  • narcise
  • narciselor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narcis
  • narcisul
  • narcisu‑
plural
  • narciși
  • narcișii
genitiv-dativ singular
  • narcis
  • narcisului
plural
  • narciși
  • narcișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

narcisă Narcissus narcis

etimologie: