NARAMZĂ¹, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: năramză s. f.] – Din ngr. nerantzi, neranzi, bg. neranza.

merăzie sf vz naramză

merenzie sf vz naramză

naramță sf vz naramză¹

naramz sm [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 7 / V: ~ă sf, ~ranz, năranză sf, ner~ / Pl: ~i / E: bg неранза] (Bot; îrg) 1-2 Portocal (Citrus sinensis sau aurantium). 3 (Spc) Varietate de portocal ale cărui fructe au gust amar (Citrus bigaradia).

naramză¹ sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 8/24 / V: merăzie, merenzie, ~mță, năramță, năr~, năranță, năranză, ner~ / Pl: ~ze / E: bg неранза, ngr νεράντζι νεράνζι ] (Îrg) 1 Fruct al naramzului (1). 2 Portocală amară.

naramză² sf vz naramz

naranz sm vz naramz

năramță sf vz naramză¹

năramză² sf vz naramză¹

năramză¹ sf vz naramz

năranță sf vz naramză¹

năranză sf vz naramză¹

neramz sm vz naramz

neramză sf vz naramz^[1] modificată

NARAMZ, NERAMZ sm. 🌿 Portocal: în lac tremura răsturnat palatul și grădina lui de naramzi și portocali (DLVR.) [naramză].

NARAMZĂ, NERAMZĂ (pl. -ze) sf. 🌿 Portocală: Rodia alese, cum și pe Lămîia, Piersica, Naramza, pentru treapta’ntiia (PANN) [ngr. νεράντζ, bg. neranza].

NARAMZĂ¹, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: năramză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza.

NARAMZ, naramzi, s. m. (Învechit) Portocal. Dincolo e țărmul ce-a fost de zei iubit Pe care-l încunună naramzul înflorit. MACEDONSKI, O. I 51. ♦ Varietate de portocal. Grădina lui de naramzi și portocali. DELAVRANCEA, la TDRG. – Variante: naranz (NEGRUZZI, S. I 263), neramz (DELAVRANCEA, S. 81) s. m.

NARAMZĂ, naramze, s. f. 1. Fructul naramzului, portocală (amară), din a cărei coajă aromată (uneori și din miez) se prepară dulceață, marmeladă etc. Să îndulcim acest ceas cu șerbetul cel mai bun de naramze pe care-l am. SADOVEANU, Z. C. 117. Cine nu cunoștea cireșele negre de la Pîngărați!... cu carnea tare și roșie ca de naramze. HOGAȘ, DR. II 37. ◊ (Poetic) Să-i dea Dina buzele, Buzele, naramzele. TEODORESCU, P. P. 326. 2. Naramz. Lîngă curtea sa: O mîndră grădină, De miresme plină Și roiuri de-albine Prin florile dalbe De naramze albe. EMINESCU, L. P. 116. La Palerma-ncoronată Sub cer dulce, fără nori, Cu ghirlanda parfumată De-a naramzei albe flori. ALECSANDRI, P. II 127.

năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].

narámz m., pl. jĭ (d. naramză). Rar. Pomu care produce naramze.

narámză f., pl. e (ngr. neránzi și nerántsi, naramză, d. turc. narenği, portocaliu, care vine d. pers. narenğ, naramză, ĭar acesta d. indianu narunğ, care e scr. nagarunga; sîrb. naranğa, și neranğa, bg. neranza, ung. narancs, alb. naránč. Arabiĭ zic naranğ, și de aicĭ vine it. aráncia, vechĭ milanez naranz, ven. naranza, fr. orange, cat. taronja, d. turc. turunğ, naramză [V. turungiŭ], sp. naranja, pg. laranja, basc. arania; mlat. arangia. Romaniĭ numeaŭ portocalele aurea mala, mere de aur; din aurea [saŭ aurata, aurite] s’a făcut mlat. aurantia [supt infl. arabiculuĭ naranğ] și pomum aurantium [de unde germ. pomeranze = apfelsine, portocală] și malum aurantium [de unde it. melarancia]). Portocală roșie. – Și naranză și neramză (Munt.). V. nărămzat.

nerámză V. naramză.

naramz (portocal) (înv., reg.) s. m., pl. naramzi

naramză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naramzei; pl. naramze

naramz (portocal) (înv., reg.) s. m., pl. naramzi

naramză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. naramzei; pl. naramze

naramz s. m., pl. naramzi

naramză s. f., g.-d. art. naramzei; pl. naramze

naramză (-ze), s. f. – Portocală. – Mr. nirange. – Var. năramză. Tc. narenci din per. nāräng (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1555), cf. sp. naranja, it. arancia (REW 5822), ngr. νεράντζι, alb. narenč, bg. neranza, sb. naranğa. Der. naramz, s. m. (negustor de portocale); naramzat, adj. (portocaliu; rotund); naramziu, adj. (portocaliu).

NARAMZĂ subst. 1. Naramdza f., mold., 1640 (Sd V 75); Nărămzoaia, Elenca etc. (Î Div). 2. Cu met. Nărmaza f., olt. (AO XVI 373).

NARAMZ s. v. portocal.

NARAMZĂ s. v. portocală.

naramz s. v. PORTOCAL.

naramză s. v. PORTOCALĂ.

MERĂZÍE s. f. v. naramză.

MERENZÍE s. f. v. naramză.

NĂRAMZĂ¹ s. f. v. naramz.

NĂRAMZĂ² s. f. v. naramză¹.