portocală¹ sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 55 / V: (îrg) potruc~, (înv) portoca, (reg) potro~, proto~, purtuc~ / Pl: ~le / E: ngr πορτοκάλλι] 1 Fruct sferic al portocalului, învelit într-o coajă galbenă-roșiatică, zemos, cu gust dulce-acrișor, aromat și bogat în vitamine și uleiuri eterice Si: (îrg) naramză¹, pomeranță, (reg) noroancă. 2 (Bot; Olt) Colăcel (Pelargonium pelatum). 3 (Bot; Trs; prc) Portulac (1) (Portulaca grandiflora). 4 (Rar; pan) Lumânare galbenă și subțire, răsucită ca un ghem pentru a putea fi ținută mai ușor în mână. 5 (La jocurile de copii) Cuvânt dintr-o formulă de eliminare.

PORTOCALĂ², portocale, s. f. 1. Fructul aromat și hrănitor al portocalului, de formă rotundă, zemos și învelit într-o coajă de culoare galben-roșiatică bogată în uleiuri eterice; naramză. Și-i adevărat că pămîntu-i rotund ca o portocală? îndrăznește iar, cu mai multă însuflețire, omul. SADOVEANU, O. VIII 184. Scoase din buzunarul hainei o portocală și-o oferi lui Simon. SAHIA, N. 105. În lung miros de smoală, de flori, de portocale. ANGHEL, P. 25. 2. (Învechit) Luminare lungă și subțire, răsucită ca un ghem, pentru a putea fi ținută mai ușor în mînă. Lache scoate din buzunar o portocală, îi trage coada și ia, de la cocoana care l-a făcut măgar și obraznic, lumină. CARAGIALE, O. II 150. 3. Cuvînt întrebuințat în formulele de eliminare în jocurile copiilor. Ala, bala, portocala, Cioc, boc, Treci la loc. TEODORESCU, P. P. 194.

PORTOCALĂ ~e f. Fruct al portocalului. /<ngr. portokáli

portocală f. fruct rotund cu sâmburi, de coloare galbenă-aurie, cu miros plăcut, miezul dulce și suculent. (V. năramză).

portocálă f., pl. e (ngr. portokálli, d. it. portogalio, adică din Portugalia; turc. portakal și portokal). Fruct de portocal: portocalele aŭ coaja portocalie, îs sferice, împărțite în feliĭ și zemoase ca și lămîile, dar delicioase pin dulceață. V. naramză, mandarină, chitră, frap.

portoca sf vz portocală

potrocală sf vz portocală¹ corectat(ă)

potrucală sf vz portocală¹ corectat(ă)

protocală sf vz portocală¹

purtucală sf vz portocală¹

portocală s. f., g.-d. art. portocalei; pl. portocale

portocală s. f., g.-d. art. portocalei; pl. portocale

portocală s. f., g.-d. art. portocalei; pl. portocale

PORTOCALĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) naramză, (reg.) noroancă, pomeranță.

PORTOCALĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) naramză, (reg.) noroancă, pomeranță.

PORTOCÁLĂ s.f. Fructul citric al portocalului (Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce și zemos; Portocală roșie = varietate de portocală, cu coaja și sucul de culoare roșie ca sângele, cultivată în special în Sicilia, it. arancia sanguina sau arancia rossa; Portocală amară = fructul portocalului sălbatic (Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceață, gem, lichioruri (Grand Marnier ș.a.), iar în gastronomie, coaja și sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”.

PORTOCÁLĂ (< ngr.) s. f. Fructul portocalului, bacă globuloasă portocalie, conținând apă, hidrați de carbon, acizi organici, vitaminele C, A, B₂, săruri de sodiu și de potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Foarte nutritiv, are valoare energetică mare, suplinind carențele vitaminice. Frecvent folosit în industria alimentară la fabricarea sucurilor, a compoturilor, gemurilor și dulcețurilor, a băuturilor alcoolice etc. Are utilizări terapeutice, ca tonic muscular și al sistemului nervos, remineralizant, hepatoprotector, diuretic etc.