NARAMZĂ, naramze, s. f. 1. Fructul naramzului, portocală (amară), din a cărei coajă aromată (uneori și din miez) se prepară dulceață, marmeladă etc. Să îndulcim acest ceas cu șerbetul cel mai bun de naramze pe care-l am. SADOVEANU, Z. C. 117. Cine nu cunoștea cireșele negre de la Pîngărați!... cu carnea tare și roșie ca de naramze. HOGAȘ, DR. II 37. ◊ (Poetic) Să-i dea Dina buzele, Buzele, naramzele. TEODORESCU, P. P. 326. 2. Naramz. Lîngă curtea sa: O mîndră grădină, De miresme plină Și roiuri de-albine Prin florile dalbe De naramze albe. EMINESCU, L. P. 116. La Palerma-ncoronată Sub cer dulce, fără nori, Cu ghirlanda parfumată De-a naramzei albe flori. ALECSANDRI, P. II 127.