NAP, napi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.

nap sm [At: LEX. MARS. 240 / V: (reg) năpci ssp / Pl: ~i / E: ml napus] (Mpl) 1 (Șîs ~i curecești) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina înaltă și frunze dispuse în formă de rozetă, a cărei rădăcină cărnoasă, de formă sferică, este comestibilă Si: gulie, (reg) broajbă (Brassica napus esculenta). 2 (Îlav) (Gol) ca un ~ (sau ca ~ul, gol ~) Complet dezbrăcat. 3 (Pex; îal) Sărac. 4 (Reg; îlav) Prost ca ~ul Foarte prost Si: imbecil, tembel. 5 (Reg) Cotor de varză. 6 (Șîs ~i porcești, -i turcești) Plantă erbacee din familia compozitelor, având rădăcina cu tuberculi, tulpina foarte aspră și dreaptă, frunze ovale și flori galbene Si: (reg) brojbe, gulie, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice, picioarcă (Helianthus tuberosus). 7 (Bot; reg) Rapiță-sălbatică (Brassica rapa). 8 (Bot; reg; șîs ~ de pământ) Cartof (Solanum tuberosum). 9 (Bot; reg) Sfeclă (Beta vulgaris). 10 (Bot; reg; îc) ~i-porcești-de-pădure sau ~ii-porcului-de-pădure Fluierătoare (Tamus communis).

năpci ssp vz nap corectat(ă)

NAP, napi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.

NAP, napi, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, a cărei rădăcină cărnoasă, de formă aproximativ sferică, groasă, este comestibilă (Brassica Napus esculenta); broajbă. Mănîncă napi sau napelie curățindu-i de coajă. ȘEZ. VIII 39. ◊ (Gol) ca un nap (sau ca napul) = fără haine, dezbrăcat, gol-pușcă; foarte sărac. (Glumeț) E îmbrăcat ca un nap Din cîlcîie pîn’ la cap. PANN, P. V. I 133. Unde-ncepe a stărosti pe mire... că-i îmbrăcat (arată un deget al mînei în sus; adică gol ca napul). ȘEZ. III 184. ◊ Compuse: nap-de-pămînt = cartof; nap-porcesc = plantă erbacee din familia compozeelor, avînd tuberculi comestibili (Helianthus tuberosus); gulie (2). Mănîncă... gulii sau napi-porcești. ȘEZ. VIII 39. ♦ (Transilv.) Sfeclă.

NAP ~i m. Plantă legumicolă, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase și comestibile. /<lat. napus

nap m. pl. 1. plantă alimentară a cării rădăcină cărnoasă, rotundă și groasă, e comestibilă (Brassica napus); 2. (turcești sau porcești) plantă cultivată pentru trebuințe economice, uneori sălbăticită (Helianthus tuberosus). [Lat. NAPUS].

caralámbă f., pl. e (din caralabă și calarabă, cum se zice în Trans., d. ung. kalarábi, pol. kalarapa, kaulorapa, d. germ. kohlrabi, kaulirabi, care vine d. it. cávolorapa, pl. cávoli-rape, fr. choux-rave). Nord. Nap.

nap m. (lat. napus, it. nopo, cat. nap, sp. pg. nabo; it. și navone, pv. nabet, fr. navet). O plantă cruciferă (cu florĭ galbene, cu fructele în formă de păstare, cu rădăcina cărnoasă, sferică și bună de mîncat chear crudă, acoperită cu o coajă violetă) numită în Munt. vest brojbă, în Munt. est gulie, în Mold. sud alabaș, în Mold. nord caralambă, în Trans. caralabă (brassica napus, cu varietățile: esculenta, oleifera, annua, hiemalis și rapifera și brassica oleracea gongylodes). Nap porcesc, o plantă din familia compuselor, cu tulpina drept în sus și a căreĭ rădăcină face niște tubercule care se mănîncă și crude, în Mold. sud gulie, în Trans. picĭoarcă (helianthus tuberosus). Munt. est. Iron. Îmbrăcată nap-ciocan, foarte împopoțonată (V. grafină și spilcă).

nap s. m., pl. napi

nap s. m., pl. napi

nap s. m., pl. napi

NAP s. (BOT.) 1. (Brassica napus napobrassica) (înv., în Transilv.) tiuș. 2. (Brassica napus esculenta) (reg.) broajbă, gulie. 3. nap sălbatic (Brassica rapa campestris) = (reg.) rapiță de câmp, rapiță sălbatică. 4. nap-porcesc (Helianthus tuberosus) = topinambur, (reg.) picioică, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie.

NAP s. v. cartof, rapiță.

NAPI-PORCEȘTI-DE-PĂDURE s. pl. v. fluierătoare.

NAP s. (BOT.) 1. (Brassica napus napobrassica) (înv., în Transilv.) tiuș. 2. (Brassica napus esculenta) (reg.) broajbă, gulie. 3. nap sălbatic (Brassica rapa campestris) = (reg.) rapiță de cîmp, rapiță sălbatică. 4. nap-porcesc (Helianthus tuberosus) = topinambur, (reg.) picioică, măr-de-pămînt, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie.

nap s. v. CARTOF. RAPIȚĂ.

napi-porcești-de-pădure s. pl. v. FLUIERĂTOARE.

nap (napi), s. m. – Plantă și rădăcina ei (Brassica napus esculenta). – Istr. nǫp. Lat. napus (Pușcariu 1192; Candrea-Dens., 1201; REW 5821), cf. it. napo, prov., cat. nap, v. fr. naf, sp., port. nabo.

NAPI- „nap”. ◊ L. napus „nap” > fr. napi-, germ. id., engl. id. > rom. napi-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de nap.

NAP, napi, s.m. Plantă erbacee a cărei rădăcină cărnoasă de culoare albă sau rozalie, de formă rotundă sau lunguiață, este comestibilă (Brassica rapa, var. napus); este utilizată ca o legumă, având gust de gulie, mai ales în bucătăria franceză și cea germană (aici numită weiße Rübe = sfeclă albă). În țările scandinave și în SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap și varză, cât o sfeclă mare, cu pulpa de culoare oranj, având gust pronunțat de varză (germ. Kohlrübe = sfeclă-varză), comercializat sub denumirea scandinavă rutabaga.

nap, napi, s.m. – (bot.) 1. Plantă furajeră (Brassica napus). 2. Sfeclă roșie (în Petrova); burac. 3. Cartof (în Borșa). 4. Gulie (în Săpânța, Dragomirești, Vișeu). ♦ (onom.) Nap, nume de familie (14 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. napus (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

nap, -i, s.m. – (bot.) 1. Plantă furajeră (Brassica napus). 2. Sfeclă roșie (în Petrova); burac. 3. Cartof (în Borșa). 4. Gulie (în Săpânța, Dragomirești, Vișeu). – Lat. napus.

NAP (lat. napus) s. m. 1. Plantă bienală din familia cruciferelor, cu rădăcina cărnoasă și cu frunze în rozetă, cultivată ca legumă încă din Antichitate, unele varietăți fiind furajere (Brassica napus var. napobrassica). Rădăcinile și frunzele sunt folosite în medicină ca diuretic, antiscorbutic, emolient pectoral, revitalizant etc. 2. Nap porcesc = plantă furajeră, perenă din familia compozitelor, înaltă de c. 50-100 cm, ramificată și cu tuberculi bogați în insulină (Helianthus tuberosus); topinambur.