NAP, napi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.

nap sm [At: LEX. MARS. 240 / V: (reg) năpci ssp / Pl: ~i / E: ml napus] (Mpl) 1 (Șîs ~i curecești) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina înaltă și frunze dispuse în formă de rozetă, a cărei rădăcină cărnoasă, de formă sferică, este comestibilă Si: gulie, (reg) broajbă (Brassica napus esculenta). 2 (Îlav) (Gol) ca un ~ (sau ca ~ul, gol ~) Complet dezbrăcat. 3 (Pex; îal) Sărac. 4 (Reg; îlav) Prost ca ~ul Foarte prost Si: imbecil, tembel. 5 (Reg) Cotor de varză. 6 (Șîs ~i porcești, -i turcești) Plantă erbacee din familia compozitelor, având rădăcina cu tuberculi, tulpina foarte aspră și dreaptă, frunze ovale și flori galbene Si: (reg) brojbe, gulie, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice, picioarcă (Helianthus tuberosus). 7 (Bot; reg) Rapiță-sălbatică (Brassica rapa). 8 (Bot; reg; șîs ~ de pământ) Cartof (Solanum tuberosum). 9 (Bot; reg) Sfeclă (Beta vulgaris). 10 (Bot; reg; îc) ~i-porcești-de-pădure sau ~ii-porcului-de-pădure Fluierătoare (Tamus communis).

NAP sm. 🌿 1 Plantă alimentară, cu flori galbene, a cărei rădăcină, cărnoasă, foarte groasă, de formă sferică, e comestibilă; numită și „broajbă” (Brassica napus esculenta) (🖼 3309): F gol ~, gol de tot, despuiat ¶ 2 Trans. CARTOF ¶ 3 ~-PORCESC sau ~-TURCESC, plantă originară din America boreală, cu tulpina dreaptă, foarte aspră, cu flori galbene, dispuse în capitule, cu rădăcina formată din tubercule numite și „mere-de-pămînt”, „gulii”, „broajbe”, etc. (Helianthus tuberosus) (🖼 3310) ¶ 4 ~-SĂLBATIC, plantă cu tulpina robustă, cu flori gălbui, cu rădăcina subțire; numită și „rapiță-sălbatică” sau „rapiță-de-cîmp” (Brassica rapa campestris) [lat. napus].

NAP, napi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.

NAP, napi, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, a cărei rădăcină cărnoasă, de formă aproximativ sferică, groasă, este comestibilă (Brassica Napus esculenta); broajbă. Mănîncă napi sau napelie curățindu-i de coajă. ȘEZ. VIII 39. ◊ (Gol) ca un nap (sau ca napul) = fără haine, dezbrăcat, gol-pușcă; foarte sărac. (Glumeț) E îmbrăcat ca un nap Din cîlcîie pîn’ la cap. PANN, P. V. I 133. Unde-ncepe a stărosti pe mire... că-i îmbrăcat (arată un deget al mînei în sus; adică gol ca napul). ȘEZ. III 184. ◊ Compuse: nap-de-pămînt = cartof; nap-porcesc = plantă erbacee din familia compozeelor, avînd tuberculi comestibili (Helianthus tuberosus); gulie (2). Mănîncă... gulii sau napi-porcești. ȘEZ. VIII 39. ♦ (Transilv.) Sfeclă.

NAP ~i m. Plantă legumicolă, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase și comestibile. /<lat. napus

nap m. pl. 1. plantă alimentară a cării rădăcină cărnoasă, rotundă și groasă, e comestibilă (Brassica napus); 2. (turcești sau porcești) plantă cultivată pentru trebuințe economice, uneori sălbăticită (Helianthus tuberosus). [Lat. NAPUS].

nap m. (lat. napus, it. nopo, cat. nap, sp. pg. nabo; it. și navone, pv. nabet, fr. navet). O plantă cruciferă (cu florĭ galbene, cu fructele în formă de păstare, cu rădăcina cărnoasă, sferică și bună de mîncat chear crudă, acoperită cu o coajă violetă) numită în Munt. vest brojbă, în Munt. est gulie, în Mold. sud alabaș, în Mold. nord caralambă, în Trans. caralabă (brassica napus, cu varietățile: esculenta, oleifera, annua, hiemalis și rapifera și brassica oleracea gongylodes). Nap porcesc, o plantă din familia compuselor, cu tulpina drept în sus și a căreĭ rădăcină face niște tubercule care se mănîncă și crude, în Mold. sud gulie, în Trans. picĭoarcă (helianthus tuberosus). Munt. est. Iron. Îmbrăcată nap-ciocan, foarte împopoțonată (V. grafină și spilcă).

năpci ssp vz nap corectat(ă)

BROAJBĂ, BROJBĂ. BRO(A)ZBĂ (pl. -be) sf. 🌿 = NAP1 [srb. broskva].

caralámbă f., pl. e (din caralabă și calarabă, cum se zice în Trans., d. ung. kalarábi, pol. kalarapa, kaulorapa, d. germ. kohlrabi, kaulirabi, care vine d. it. cávolorapa, pl. cávoli-rape, fr. choux-rave). Nord. Nap.

nap s. m., pl. napi

nap s. m., pl. napi

nap s. m., pl. napi

nap (napi), s. m. – Plantă și rădăcina ei (Brassica napus esculenta). – Istr. nǫp. Lat. napus (Pușcariu 1192; Candrea-Dens., 1201; REW 5821), cf. it. napo, prov., cat. nap, v. fr. naf, sp., port. nabo.

NAP, napi, s.m. Plantă erbacee a cărei rădăcină cărnoasă de culoare albă sau rozalie, de formă rotundă sau lunguiață, este comestibilă (Brassica rapa, var. napus); este utilizată ca o legumă, având gust de gulie, mai ales în bucătăria franceză și cea germană (aici numită weiße Rübe = sfeclă albă). În țările scandinave și în SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap și varză, cât o sfeclă mare, cu pulpa de culoare oranj, având gust pronunțat de varză (germ. Kohlrübe = sfeclă-varză), comercializat sub denumirea scandinavă rutabaga.

NAP (lat. napus) s. m. 1. Plantă bienală din familia cruciferelor, cu rădăcina cărnoasă și cu frunze în rozetă, cultivată ca legumă încă din Antichitate, unele varietăți fiind furajere (Brassica napus var. napobrassica). Rădăcinile și frunzele sunt folosite în medicină ca diuretic, antiscorbutic, emolient pectoral, revitalizant etc. 2. Nap porcesc = plantă furajeră, perenă din familia compozitelor, înaltă de c. 50-100 cm, ramificată și cu tuberculi bogați în insulină (Helianthus tuberosus); topinambur.

NAP s. (BOT.) 1. (Brassica napus napobrassica) (înv., în Transilv.) tiuș. 2. (Brassica napus esculenta) (reg.) broajbă, gulie. 3. nap sălbatic (Brassica rapa campestris) = (reg.) rapiță de câmp, rapiță sălbatică. 4. nap-porcesc (Helianthus tuberosus) = topinambur, (reg.) picioică, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie.

NAP s. v. cartof, rapiță.

nap s. v. CARTOF. RAPIȚĂ.

NAP s. (BOT.) 1. (Brassica napus napobrassica) (înv., în Transilv.) tiuș. 2. (Brassica napus esculenta) (reg.) broajbă, gulie. 3. nap sălbatic (Brassica rapa campestris) = (reg.) rapiță de cîmp, rapiță sălbatică. 4. nap-porcesc (Helianthus tuberosus) = topinambur, (reg.) picioică, măr-de-pămînt, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie.

nap, napi, s.m. 1. Plantă furajeră (Brassica napus). 2. Sfeclă roșie; burac. 3. Cartof. 4. Gulie. ■ (onom.) Nap, nume de familie în jud. Maram. – Lat. napus (MDA).

nap, napi, s.m. – (bot.) 1. Plantă furajeră (Brassica napus). 2. Sfeclă roșie (în Petrova); burac. 3. Cartof (în Borșa). 4. Gulie (în Săpânța, Dragomirești, Vișeu). ♦ (onom.) Nap, nume de familie (14 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. napus (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

nap, -i, s.m. – (bot.) 1. Plantă furajeră (Brassica napus). 2. Sfeclă roșie (în Petrova); burac. 3. Cartof (în Borșa). 4. Gulie (în Săpânța, Dragomirești, Vișeu). – Lat. napus.

NAP s. m. (Mai ales la pl.) 1. (Și, regional, în sintagma napi curecești, panțu, pl.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină înaltă și frunze dispuse în formă de rozetă, a cărei rădăcină cărnoasă, de formă sferică, este comestibilă; (regional) broajbă, gulie (Brassica napus esculenta). cf. lex. mars. 240, gcr i, 356/6. De mîncat numai iarbă vearde și napi dărăburiți i se dau. economia, 95/18. Rădăcina de obște precum este guliia, napii, brojba,... îndulcesc sîngile. piscupescu, o. 194/10. Acele ce se lucrează pentru oloi și care samănă cu curechiul sînt: ...napul de iarnă. i. ionescu, c. 83/27, cf. BARONzi, l. 139. Gulii, moldovenii numesc ceea ce oltenii și muntenii cunosc sub numirea de nap. grigoriu-rigo, m. p. i, 62, cf. pamfile, j. ii, 87, simionescu, fl. 356. Ceaiul de nap din 10 grame la 1 litru apă este bun pentru potolirea tusei. voiculescu, l. 197. [Iepurele] se trage în apropierea cîmpurilor cu trifoi și napi, scurmînd zăpada cu labele, pentru a-și găsi hrană. stoica, vîn. 100, cf. h iv 153, 210 ix 493. Băieții, în diferite timpuri ale anului, mănîncă: Napi..., curățindu-i de coarjă. Conopide asemenea, șez. viii, 39, cf. iv, 228, alr ii 6 018/102, 157, 192, 219, 228, 250, 260, 284, 349. Tremură după un nap Ca de ochii săi din cap, se spune despre un om zgîrcit. zanne, p. ii, 782. ◊ Expr. (Gol) ca un nap (sau ca napul) sau gol nap = fără haine, (complet) dezbrăcat, gol pușcă; p. ext. sărac. E îmbrăcat ca un nap Din călcîie pîn’ la cap. pann, p. v. i, 133/1. Cred că nu-ți prea vine Să te duci ca napul cum veniși la mine? contemporanul, ii, 359. Că-i gol ca un nap, C-o ață de lînă e-ncins. t. papahagi, m. 155. Nu se vede că-i gol nap, Ci mi-și sare ca un țap. zanne, p. ii, 714. (Regional) Prost ca napul = foarte prost; tembel, imbecil. lexic reg. 9. ♦ (Regional) Cotor de varză (Micăsasa-Mediaș). alrm sn i h 133/141. 2. (Și în sintagmele napi porcești, panțu, pl., napi turcești, id. ib.) Plantă erbacee din familia compozitelor, avînd rădăcina cu tuberculi, tulpina foarte aspră și dreaptă, frunze ovale și flori galbene; (regional) brojbe, gulie, picioarcă, măr-de-pămînt, morcov-porcesc, pere-iernatice (Helianthus tuberosus). panțu, pl. 3. (Regional) Rapiță-sălbatică (Brassica rapa). panțu, pl. 4. (Regional; și în sintagma napi de pămînt) Cartof (Solanum tuberosum). hem 2462. Cartofele... se mai numesc: alune..., năpci, napi, napi de pămînt. pamfile, a. r. 189. Barabulele se mai numesc la români: cartofi..., napi de pămint. șez. rv, 44, cf. i. cr. ii, 218, densu-sianu, ț. h. 326, gregorian, cl. 60, alr sn IV h 1102, L. rom. 1959, nr. 1, 48, a iii 1, 2, 9, 16, 19. 5. (Regional) Sfeclă (Beta vulgaris). bujorean, b. l. 386, cf. COMAN, gl., alr i 858/166, 178, alr sn i h 193. 6. Compus: (regional) napi-porcești-de-pădure sau napii-porcului-de-pădure = fluierătoare (Tamus communis). panțu, pl. – pl.: napi. – Și: (regional) năpci subst. pl. – lat. napus.