NAP (lat. napus) s. m. 1. Plantă bienală din familia cruciferelor, cu rădăcina cărnoasă și cu frunze în rozetă, cultivată ca legumă încă din Antichitate, unele varietăți fiind furajere (Brassica napus var. napobrassica). Rădăcinile și frunzele sunt folosite în medicină ca diuretic, antiscorbutic, emolient pectoral, revitalizant etc. 2. Nap porcesc = plantă furajeră, perenă din familia compozitelor, înaltă de c. 50-100 cm, ramificată și cu tuberculi bogați în insulină (Helianthus tuberosus); topinambur.