NAP, napi, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, a cărei rădăcină cărnoasă, de formă aproximativ sferică, groasă, este comestibilă (Brassica Napus esculenta); broajbă. Mănîncă napi sau napelie curățindu-i de coajă. ȘEZ. VIII 39. ◊ (Gol) ca un nap (sau ca napul) = fără haine, dezbrăcat, gol-pușcă; foarte sărac. (Glumeț) E îmbrăcat ca un nap Din cîlcîie pîn’ la cap. PANN, P. V. I 133. Unde-ncepe a stărosti pe mire... că-i îmbrăcat (arată un deget al mînei în sus; adică gol ca napul). ȘEZ. III 184. ◊ Compuse: nap-de-pămînt = cartof; nap-porcesc = plantă erbacee din familia compozeelor, avînd tuberculi comestibili (Helianthus tuberosus); gulie (2). Mănîncă... gulii sau napi-porcești. ȘEZ. VIII 39. ♦ (Transilv.) Sfeclă.