NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus.

nan¹, nană smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: lat nanus, -a, -um] (Înv; liv) Pitic.

nan², nană smf [At: I. CR. IV, 212 / Pl: ~i, ~e / E: cf nanaș] (Mol) 1 Naș² (1). 2 Nun (1).

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a.

NAN s.m. (Med.) Pitic. [Cf. it. nano, lat. nanus < gr. nanos].

NAN¹ s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus)

Nan m. tipul popular al nerodului: caută Nan iapa și el călare pe ea PANN. [Nume propriu frecvent, devenit peiorativ].

nano Element de compunere (prefix) care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu 10^-9 în Sistemul Internațional de Măsuri (SI). Prescurtat n. Din gr. nano.

nano- [At: DN³ / E: fr nano-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (De) pitic. 3 A miliarda parte. corectat(ă)

NANO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „pitic”, folosit mai ales la formarea cuvintelor care denumesc măsuri și care înseamnă „a miliarda parte”. [< fr. nano-, cf. gr. nanos – pitic].

NAN²(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (< fr. nan/o/-, cf. lat. nanus, gr. nanos, pitic)

nan s. m., pl. nani

nan s. m., pl. nani

nan (pitic, naș) s. m., pl. nani

NAN-, v. NANO-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu anteridii pe filamente scurte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., malformație congenitală în care globul ocular, orbita și figura palpebrală sînt anormal de mici.

NANO- „mic, minuscul, nedezvoltat”. ◊ gr. nanos „mic, pitic” > fr. nano-, engl. id., germ. id. > rom. nano-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mici; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., dezvoltare insuficientă a craniului și a creierului; ~cormie (v. -cormie), s. f., anomalie caracterizată prin dimensiunile foarte reduse ale corpului uman; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., fanerofite cuprinzînd arbuști și tufișuri cu mugurii de reînnoire situați deasupra solului; ~mel (v. -mel₁), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanomelie; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care se caracterizează prin creșterea insuficientă a unuia sau a mai multor membre; ~somie (v. -somie), s. f., malformație caracterizată prin creșterea insuficientă în înălțime.

Nan, -a, -așcu v. Anania II 1, 2.

NAN LING, lanț muntos în SE Chinei, extins pe 1.400 km lungime, cu alt. medii de 1.000-1.500 m; alt. max.: 2.123 m. Zăcăminte de argint, zinc, cupru, wolfram, antimoniu, fier ș.a. Acoperit cu păduri tropicale și subtropicale veșnic verzi.

NANO- (< fr.; {s} gr. nanos „pitic”) Element de compunere folosit pentru formarea cuvintelor care denumesc submultiplii unităților de măsură și care înseamnă „o miliardime de” (10^-9); are simbolul „n”, care se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. nanosecundă: ns).

NAN s. v. liliputan, naș, pitic.

nan s. v. LILIPUTAN. NAȘ. PITIC.

nan, nani, s.m. (înv.) Persoană de statură mică; pitic. ■ (onom.) Nan, nume de familie frecvent în zona Rona de Jos. ■ (top.) Nănești, sat (com. Bârsana). – Lat. nanus, -a „pitic; cal mic” (DEX, MDA).

nan, nani, s.m. – (înv.) Persoană de statură mică; pitic. – Lat. nanus, -a „pitic; cal mic” (DEX, MDA).