NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale populare de suflat: a) instrument compus dintr-un sistem de fluiere de dimensiuni diferite, lipite în ordinea mărimii lor; b) fluier de trestie cu șapte găuri. – Din tc. nay, ney.

nai sn [At: AMIRAS, ap. LET. III, 151/28 / V: (înv) nei / Pl: ~uri / E: tc nay, ney] 1 Instrument muzical compus din mai multe fluiere de diferite dimensiuni. 2 Fluier din trestie cu șapte găuri Si: (îvp) muscal². 3 (Mol) Motiv decorativ folosit la încondeiatul ouălor.

NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale populare de suflat: a) instrument compus dintr-un grup puțin concav de fluiere de dimensiuni diferite, așezate în ordinea mărimii lor; b) fluier de trestie cu șapte găuri. – Din tc. nay, ney.

NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale: a) instrument compus din mai multe fluiere de diferite lungimi, împreunate; b) fluier de trestie cu șapte găuri. Cobza, naiul și vioara pe arminden îl serbează. BELDICEANU, P. 53. Și-n sunet de vioare, de cobze și de nai Se-ntoarce hora lină. ALECSANDRI, P. III 39. Se roșea suflînd într-un nai ce scotea un fluierat dulce și depărtat. BOLLIAC, O. 215. ◊ Fig. Furtuna pe naiuri Să cînte noi arii! BENIUC, V. 134. Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301.

NAI náiuri n. 1) Instrument muzical popular de suflat, constând din mai multe fluiere de diferite dimensiuni. 2) Fluier din trestie. /<turc. nay, ney

naĭ n., pl. urĭ (turc. pers. naĭ, neĭ). Un instrument muzical compus din maĭ multe fluĭere paralele unite între ele și de dimensiune din ce în ce maĭ mică: naĭu era fluĭeru zeuluĭ Pan.

naie sf [At: F (1871) 539 / Pl: ~, năi / E: lat navis] 1 (Îrg) Corabie. 2 (Trs) Naos (1).

nei sn vz nai

NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. A fost vîntul mare Atuncea pe mare... Naiele a-nturnat. SEVASTOS, N. 137.

NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. – Lat. lit. navis.

naie f. corabie. [Lat. NAVEM].

naiu n. 1. fluier de trestie cu șapte găuri cu sunet dulce și plăcut: doi scripcari și un lăutar cu naiul AL.; 2. instrument compus din mai multe fluiere împreunate: și ’n sunet de vioare, de cobze și de naiu AL. [Turc. NAY, lit. trestie].

nai s. n., pl. náiuri

nai s. n., pl. náiuri

nai

naiu, -iuri.

NAI s. (MUZ.) (livr.) syrinx, (înv. și pop.) muscal, muscalagiu. (Cântă din ~.)

NAI s. (MUZ.) (înv. și pop.) muscal, muscalagiu. (Cîntă din ~.)

NÁIE s. v. corabie, naos, navă.

naie s. v. CORABIE. NAOS. NAVĂ.