13 definiții pentru naos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naos sn [At: MARIAN, Î. 308 / V: (reg) naus / Pl: ~uri / E: ngr ναός] 1 Parte din mijloc, principală, a unei biserici, cuprinsă între altar și pronaos Si: navă (9), (reg) naie (2). 2 Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era destinat templul.

NÁOS, naosuri, s. n. Partea principală a unei biserici ortodoxe, situată între altar și pronaos; navă. ♦ Cella. – Din ngr. naos.

NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós.

NÁOS, naosuri, s. n. Partea de mijloc a bisericilor creștine, cuprinsă între altar și pronaos. Ploaia izbea în naos cu abundență. GALACTION, O. I 80. ♦ Încăperea centrală a unui templu.

NÁOS ~uri n. 1) Partea centrală a unei biserici ortodoxe (între altar și pronaos); navă. 2) Încăpere a unui templu antic, unde se află statuia divinității. /<ngr. náos

naos n. nava unei biserici. [Gr. mod.].

naós n., pl. urĭ saŭ oase (ngr. și vgr. naós, templu). Lit. Argea, partea bisericiĭ de la tindă pînă la altar. – La uniĭ náos, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÁOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Transilv.) naie. (~ la o biserică creștină.) 2. sanctuar. (~ în templele antice.)

NAOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Transilv.) naie. (~ la o biserică creștină.) 2. sanctuar. (~ în templele antice.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

náos (náosuri), s. n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. πρόναος.

Intrare: naos
naos1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naos
  • naosul
  • naosu‑
plural
  • naosuri
  • naosurile
genitiv-dativ singular
  • naos
  • naosului
plural
  • naosuri
  • naosurilor
vocativ singular
plural
naos2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: IVO-III, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naos
  • naosul
  • naosu‑
plural
  • naose
  • naosele
genitiv-dativ singular
  • naos
  • naosului
plural
  • naose
  • naoselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naos

  • 1. Partea principală a unei biserici ortodoxe, situată între altar și pronaos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: naie navă un exemplu
    exemple
    • Ploaia izbea în naos cu abundență. GALACTION, O. I 80.
      surse: DLRLC
  • 2. Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cella sanctuar

etimologie: