7 definiții pentru naie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naie sf [At: F (1871) 539 / Pl: ~, năi / E: lat navis] 1 (Îrg) Corabie. 2 (Trs) Naos (1).

NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. A fost vîntul mare Atuncea pe mare... Naiele a-nturnat. SEVASTOS, N. 137.

NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. – Lat. lit. navis.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÁIE s. v. corabie, naos, navă.

naie s. v. CORABIE. NAOS. NAVĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

náie (nắi), s. f. – Navă. Lat. nắvem (Pușcariu 1149; REW 5863), cf. sard. nae, engad., fr. nef, prov., cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui navă, s. f., din lat. (sec. XIX). – Cf. naftic, s. m. (navigator), sec. XVI, înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui nautic, adj., din fr. nautique și al lui naval, adj., din fr. naval.

Intrare: naie
naie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naie
  • naia
plural
  • naie
  • naiele
genitiv-dativ singular
  • naie
  • naiei
plural
  • naie
  • naielor
vocativ singular
plural
naie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naie
  • naia
plural
  • năi
  • năile
genitiv-dativ singular
  • năi
  • năii
plural
  • năi
  • năilor
vocativ singular
plural

naie

etimologie: