NADĂ, (1) nade, (2) năzi, s. f. 1. Hrană naturală sau artificială care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a atrage peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) nade] – Din bg. nada.

nadă² sf [At: VAIDA / V: nad sn / Pl: ~de, ~duri, năzi / E: mg nad] (Bot; Trs) 1 Stuf (Phragmites communis). 2 Papură (Typha).

nadă³ sf vz nadră

nadă⁴ sf vz natră

nadă¹ sf [At: (cca 1650) GCR I, 228/22 / Pl: ~de, (reg) năzi / E: bg нада] 1 Înnăditură. 2 (Reg) Talpă la plug Si: plaz. 3 (Reg) Pană¹. 4 (Reg) Coadă a măturii de nuiele. 5 Fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa casei. 6 Hrană constând din râme, insecte, bucăți mici de carne etc., pusă în cârligul undiței sau la altă unealtă de pescuit pentru a atrage și a prinde peștii Si: momeală, (reg) nadilă (1). 7 (Pgn) Mâncare care se pune într-o cursă pentru a atrage și a prinde animalele și păsările Si: momeală, (reg) nadilă (2). 8 (Îe) A-(și) face ~ A-și face un obicei, o deprindere, un nărav. 9-10 (Reg; fig) Deprindere (rea). 11 Parte înnădită, adăugată la un obiect Si: înnăditură. 12 (Fig) Ceea ce atrage, ademenește Si: ispită, tentație. 13 (Fig) Cursă.

NADĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada.

NADĂ ², năzi, s. f. 1. Parte înnădită, adăugată la ceva (prin lipire, coasere etc.), înnăditură. 2. Îmbinare a două piese în prelungire, făcută astfel încît să poată transmite o sarcină de la una la alta.

NADĂ¹, nade, s. f. Hrană care se pune în cîrligul undiței sau la altă unealtă de pescuit, pentru a ademeni și a prinde peștii; mîncare care se pune într-o cursă pentru a ademeni și a prinde animalele și păsările; momeală. Cinci undiți... le-a desfășurat, le-a pus nadă – mămăligă ori rîmă – și le-a aruncat. SADOVEANU, N. F. 65. În vîrșă se pune nadă (mîncare) o bucată de mămăligă. ȘEZ. IV 115. ♦ Fig. Ispită, tentație, amăgire; cursă. Eu pentru tine, Despot, aici am întins nada. Acum îți zic: La luptă, izbîndă, iată prada! ALECSANDRI, T. II 68. Făcu să strălucească în ochii tăi ademenitoarea nadă a fericirii. NEGRUZZI, S. II 44.

NADĂ ~e f. 1) Hrană folosită pentru ademenirea și prinderea peștelui sau a vânatului; momeală. 2) fig. Lucru care ademenește. ◊ A da de ~ a prinde gust pentru ceva; a se înnădi. 3) Parte înnădită, adăugată la un obiect. [G.-D. nadei; Pl. și năzi] /<bulg. nada

nadă f. 1. ceeace se pune într-o cursă, mreajă de undiță spre a momi; 2. mijloc de momit: aici am întins nadă AL.; 3. fig. atracțiune: are mii de nade a scumpelor plăceri AL.; 4. parte adaosă. [Bulg. NADĬ].

nádă f., pl. e (vsl. nada [rut. rus. prináda] nadă, d. na-dĭeti, a aplica, dĭeti, a pune, sîrb. náda, speranță, naditi, a înădi. V. nădăĭesc). Momeală, ceĭa ce se pune în undiță saŭ în capcană ca să tragă animalu. Bucată de fer, de lemn care fixează, împreună alte două bucățĭ. Înăditură, bucată de fer, de lemn adăugată alteĭa maĭ marĭ. Fig. Atracțiune, farmec, mijloc de a atrage. A nu avea nicĭ o nadă, a nu avea nicĭ o legătură cu alte persoane. Nu mĭ-e de dat, ci mĭ-e de nadă, nu mă îngrijesc că-ĭ voĭ da astăzĭ, ci că se va înădi să-ĭ daŭ mereŭ.

NATRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg. sb. natra.

nad sn vz nadă²

nadră sf [At: BENIUC, M. 76 / V: nadă / Pl: ~re / E: cf ucr надра] (Atm; reg) Placentă.

nartă sf vz natră

natră sf [At: F (1883), 424 / V: (reg) nartă, ~dă / Pl: ~re / E: bg натра, srb natra] 1 Parte a urzelii aflată între ițe și sulul dinainte sau dinapoi al războiului de țesut. 2 (Pex) Urzeală învârtită pe sul Si: mânjitură. 3 (Pgn) Toată urzeala de pe război și de pe sulul dinapoi. 4 (Reg; îe) Nu stă ~ra într-un fir Nu e mare pagubă. 5 (Reg; îe) A(-și) da ~rele (sau ~ra) (cu cineva) A se certa groaznic cu cineva. 6 (Reg; îe) A da (pe cineva) ~ra A trage cuiva o bătaie. 7 (Reg) Totalitate a firelor de pe rășchitor. 8 (Reg) Totalitate a firelor de pe urzoi. 9 Pânză țesută, de la sulul dinainte al războiului de țesut până la urzeală sau spată. 10 (Pex) Pânză țesută și răsucită pe sulul dinainte. 11 (Pgn) Bucată mai lungă de pânză. 12 (Csc) Țesături de in sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. 13 (Reg) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape. 14 (Mol) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului.

NATRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra.

NATRĂ, natre, s. f. Partea urzelii dintre ițe și sulul dinapoi. Țese-o natră. Rupe-o spată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.

NATRĂ ~e f. Toată urzeala de pe războiul de țesut. /<bulg., sb. natra

natră f. partea urzelii ce se află între ițe si sulul dindărăt. [Serb. NATRA].

nátră f., pl. e (sîrb. natra). Pînză țesută de la sul pînă la urzeală. V. teară.

nadă² (momeală) s. f., g.-d. art. nadei; pl. nade

nadă¹ (înnăditură) s. f., g.-d. art. năzii; pl. năzi

!nadă² (înnăditură) s. f., g.-d. art. năzii; pl. năzi

nadă¹ (momeală) s. f., g.-d. art. nadei; pl. nade

nadă (momeală, înnăditură) s. f., g.-d. art. (momeală) nadei, (înnăditură) nadei/năzii; pl. (momeli) nade; (înnădituri) nade/năzi

natră (desp. na-tră) s. f., g.-d. art. natrei; pl. natre

natră (na-tră) s. f., g.-d. art. natrei; pl. natre

natră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. natrei; pl. natre

nadă (nade), s. f. – 1. Momeală, hrană pentru animale. – 2. Atracție, imbold, stimulent. – 3. Adaos, adăugare. – 4. Coc artificial. – 5. Legătură, pretext. – Var. (pl.) năzi. Sl. *nada, cf. sl. prinada „înnăditură”, prinaditi „a înnădi”, bg. nadam „a lungi”, sb. nada „așteptare” (Miklosich, Slaw. Elem., 31). Der. din mag. nád (Gáldi, Dict., 147) este și ea posibilă. DAR, s. v. înnădi face din nadă două cuvinte diferite. Der. (î)nădi, vb. (a adăuga; a alungi; refl., a răspunde la apel; refl., a fi atras, sedus; refl., a se obișnui, a se vicia); (î)nnăditură, s. f. (adaos).

natră (natre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.

NADĂ s. v. ademenire, atracție, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducție, stuf, talpă, tentație, trestie.

NADĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la...)

nadă s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. CĂLCÎI. IC. ISPITĂ. PANĂ. PLAZ. SEDUCERE. STUF. TALPĂ. TENTAȚIE. TRESTIE.

NADĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mîrșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la...)

NADRĂ s. v. placentă.

NATRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

NATRĂ s. v. crilă.

nadră s. v. PLACENTĂ.

natră s. v. CRILĂ.

NATRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

nádă, nade, naduri, s.f. (reg.) Trestie; papură (Phragmites communis Trin.): „Tăt aud naduri sunând, / N-aud flăcăi șuierând” (Papahagi, 1925: 214). ■ (med. pop.) Contra umflăturilor. – Din magh. nád „trestie, stuf” (MDA).

nadă, nade, naduri, s.f. – (reg.; bot.) Trestie; papură: „Tăt aud naduri sunând, / N-aud flăcăi șuierând” (Papahagi, 1925: 214; Săpânța). – Din magh. nád „trestie, stuf” (MDA).

nadă, -e, s.f. – (bot.) 1. Trestie. 2. Papură. – Din magh. nád.

NATRĂ s. f. I. 1. Parte a urzelii aflată între ițe și sulul dinapoi al războiului de țesut (damé , T. 135, PAMFILE, j . i i , 156, id. i. c. 279, păcală , m . r . 431, h IX 61, XVIII 144, com. MARIAN, ȘEZ. VIII, 149, RĂDULESCU-CODIN, id. I. 351, vasiliu, c. 204, GR. s. v, 122, com. din TURNU MĂGURELE, L. COSTIN, GR. BĂN. 145, DR. IV, 421, A I 23, II 4, 12, v 15), sau între ițe ori spată și sulul dinainte (șez . v, 113, alr i 1289/9, 45, 87, 90, 122, 387, 526, 679, 825, 898, a ii 7, 12, iii 1, 3, 18, v 14), între sulul dinainte și cel dinapoi (șez . v, 4, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, COM. SAT. v, 120, ALR I 1289/418, A I 26, II 12, iv 14, 18, vi 22, 26, MAT. dialect. i, 231); p. ext. urzeala învîrtită pe sul (alr i 1290), (regional) mînjitură (3); p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul dinapoi (a i 13). v. teară. Țes-o natră, rupe-o spată. f (1883), 424, cf. jarnIk-bîrseanu, d. 423. Cînepa acuma-i coaptă... O cosește cam pe sus, Să-mi rămîie preț de-un fus, Să-mi pun o țîră de natră, Să nu-mi zică blăstămată. reteganul, tr. 162. Se face mînjală, cu care se ung natrele de la pînza de cîlț. șez. v, 4. Țăsu-o natră, Rupse-o spată, Țăsu două, Rupse nouă. rădulescu-codin, î.188. Cîte natre ai țesut? viciu, gl. Am țesut azi numai 3 natre. brebenel, gr. p. O țasut o natrî Ș-o rupt o spatî. vasiliu, c. 176. Auz, lele, pipalaca, Măi lasă la naibii natra. Haide, c-a-nfrunzît și salca. gr. s. v, 111. Asta-i mîndra mîndrelor, Țesătoarea pînzălor! Țese-o natră, Rupe-o spată. ant. Lit. pop. i, 210. Într-o natră punem 12 păpuși, a i 13. Am văzut o natră în vatră Ș-un gonitor După coptor: Cine sînt? (Bunica cutăruia și cu bunicul lui), teodorescu, p. p. 199. ◊ Expr. (Regional) Nu stă natra într-un fir = nu e mare pagubă. ciaușanu, gl. (Regional) A (-și) da natrele (sau natra) (cu cineva) = a se răfui, a se certa strașnic cu cineva, id. v. 182. (Regional) A da (pe cineva) natra = a trage (cuiva) o bătaie. cf. coman, gl. Să vezi cum te mai dau natra. id. ib. ♦ (Regional) Totalitatea firelor de pe rășchitor (Unirea-Calafat). alr i 1276/860. ♦ (Regional) Totalitatea firelor de pe urzoi. com. din zagra-năsăud. 2. Pînza țesută, de la sulul dinainte al războiului de tesut pînă la urzeală (scriban, d., alr i 1281/85, 1289/65, 394, 528, 576, 782) sau pînă la spată (h x 254, a i 12); p. ext. pînza țesută și răsucită pe sulul dinainte (a i 22) ; p. gener. bucată de pînză (mai lungă) (todoran, gl., alr i 1289/510). ♦ (Cu sens colectiv) Țesături de in sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. cf. LTR². 3. (Regional) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape. cf. H II 244, IV 157, V 394, XVI 300, XVIII 284. II. (Prin sudul Mold.) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului. cf. ANTIPA, P. 460. – pl.: natre. – Și: (regional) nartă (HOGAȘ, DR. II, 179), nădă (ALR I 1290/136, 984, A II 3) s. f. – Din bg. натра. cf. scr. natra.