nadă¹ sf [At: (cca 1650) GCR I, 228/22 / Pl: ~de, (reg) năzi / E: bg нада] 1 Înnăditură. 2 (Reg) Talpă la plug Si: plaz. 3 (Reg) Pană¹. 4 (Reg) Coadă a măturii de nuiele. 5 Fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa casei. 6 Hrană constând din râme, insecte, bucăți mici de carne etc., pusă în cârligul undiței sau la altă unealtă de pescuit pentru a atrage și a prinde peștii Si: momeală, (reg) nadilă (1). 7 (Pgn) Mâncare care se pune într-o cursă pentru a atrage și a prinde animalele și păsările Si: momeală, (reg) nadilă (2). 8 (Îe) A-(și) face ~ A-și face un obicei, o deprindere, un nărav. 9-10 (Reg; fig) Deprindere (rea). 11 Parte înnădită, adăugată la un obiect Si: înnăditură. 12 (Fig) Ceea ce atrage, ademenește Si: ispită, tentație. 13 (Fig) Cursă.