natră sf [At: F (1883), 424 / V: (reg) nartă, ~dă / Pl: ~re / E: bg натра, srb natra] 1 Parte a urzelii aflată între ițe și sulul dinainte sau dinapoi al războiului de țesut. 2 (Pex) Urzeală învârtită pe sul Si: mânjitură. 3 (Pgn) Toată urzeala de pe război și de pe sulul dinapoi. 4 (Reg; îe) Nu stă ~ra într-un fir Nu e mare pagubă. 5 (Reg; îe) A(-și) da ~rele (sau ~ra) (cu cineva) A se certa groaznic cu cineva. 6 (Reg; îe) A da (pe cineva) ~ra A trage cuiva o bătaie. 7 (Reg) Totalitate a firelor de pe rășchitor. 8 (Reg) Totalitate a firelor de pe urzoi. 9 Pânză țesută, de la sulul dinainte al războiului de țesut până la urzeală sau spată. 10 (Pex) Pânză țesută și răsucită pe sulul dinainte. 11 (Pgn) Bucată mai lungă de pânză. 12 (Csc) Țesături de in sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. 13 (Reg) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape. 14 (Mol) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului.