11 definiții pentru năsos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

năsos, ~oa a [At: DRLU / Pl: ~oși, ~oase / E: nas1 + -os] (D. oameni) 1 Care are nasul1 (1) mare. Si: (reg) năros, nărtâcios, nărtos (1). 2 (Fig) Impertinent.

NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. Cu nasul, cu trompa mare. Elefantul năsos Și bivolul peptos, Cu lupul coadă-lungă, Multe izbînzi făcură. ALEXANDRESCU, M. 328. ♦ Fig. (Substantivat) Îndrăzneț, obraznic. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă. PAS, L. I 125.

NĂSÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are nasul mare. /nas + suf. ~os

năsos a. cu nasul mare: elefantul năsos GR. AL.

năsós, -oásă adj. (d. nas). Fam. Care are nasu mare. Fig. Pretențios, fudul. V. moțat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsós adj. m., pl. năsóși; f. sg. năsoásă, pl. năsoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSÓS adj. (prin Mold.) nărtos. (Om ~.)

NĂSOS adj. (prin Mold.) nărtos. (Om ~.)

Intrare: năsos
năsos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsos
  • năsosul
  • năsosu‑
  • năsoa
  • năsoasa
plural
  • năsoși
  • năsoșii
  • năsoase
  • năsoasele
genitiv-dativ singular
  • năsos
  • năsosului
  • năsoase
  • năsoasei
plural
  • năsoși
  • năsoșilor
  • năsoase
  • năsoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năsos

etimologie:

  • Nas + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98