NĂSOS, -OASĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

năsos, ~oasă a [At: DRLU / Pl: ~oși, ~oase / E: nas¹ + -os] (D. oameni) 1 Care are nasul¹ (1) mare. Si: (reg) năros, nărtâcios, nărtos (1). 2 (Fig) Impertinent.

NĂSOS, -OASĂ, năsoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

NĂSOS, -OASĂ, năsoși, -oase, adj. Cu nasul, cu trompa mare. Elefantul năsos Și bivolul peptos, Cu lupul coadă-lungă, Multe izbînzi făcură. ALEXANDRESCU, M. 328. ♦ Fig. (Substantivat) Îndrăzneț, obraznic. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă. PAS, L. I 125.

NĂSOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are nasul mare. /nas + suf. ~os

năsos a. cu nasul mare: elefantul năsos GR. AL.

năsós, -oásă adj. (d. nas). Fam. Care are nasu mare. Fig. Pretențios, fudul. V. moțat.

năsos (fam.) adj. m., pl. năsoși; f. năsoasă, pl. năsoase

năsos (fam.) adj. m., pl. năsoși; f. năsoasă, pl. năsoase

năsos adj. m., pl. năsoși; f. sg. năsoasă, pl. năsoase

NĂSOS adj. (prin Mold.) nărtos. (Om ~.)

NĂSOS adj. (prin Mold.) nărtos. (Om ~.)

NĂSOS, -OASĂ adj. Care are nasul¹ (1) mare, (regional) nărtos, năros, nărtîcios; fig. impertinent, obraznic, nerușinat (2). Cf. drlu. Elefantul năsos Și bivolul pieptos, Cu lupul coadă lungă, Multe izbînzi făcură. alexandrescu, o. i, 215, cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, șăineanu, d. u. Părea năsos fiindcă era foarte slab, cu mustața rară. camil petrescu, o. ii, 490, cf. alrm ii/i h 16, zanne, p. ii, 320. ◊ (Substantivat) Năsosu ăla din fund, cînd ai să te hotărăști odată să nu-ți mai arunci ochii la vecini? klopștock, f. 237. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă pas, l. i, 125. – Pl.: năsoși, -oase. – Nas¹ + suf. -os.