nărtos, ~oasă a [At: ALECSANDRI, T. 154 / Pl: ~oși, ~oase / E: ns cf nărtilă] (Mol) 1 Năsos (1). 2 (Fig) Mândru. 3 (Fig) Arogant.

NĂRTOS adj. iron. Cu nasul mare, năsos; fudul, îngîmfat: astăzi acela-i mai cuminte care-i mai ~ (ALECS.) [lat. vulg. *narĭtosus=narinosus].

NĂRTOS, -OASĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare, năsos; p. ext. fudul, mîndru, îngîmfat; arogant, țîfnos. Acela-i mai cu minte, care-i mai nărtos. ALECSANDRI, T. 154.

nărtos a. cu nasul mare: astăzi acela-i mai cuminte, care-i mai nărtos AL. [Formațiune analogică din nară (cf. pieptos, spătos)].

nărtós, -oásă adj. (d. nare, nărĭ, cu sufixu din burtos saŭ alt cuv.). Fam. Rar. Năsos, cu nasu mare. Fig. Pretențios.

nărtos (rar) adj. m., pl. nărtoși; f. nărtoasă, pl. nărtoase

nărtos (rar) adj. m., pl. nărtoși; f. nărtoasă, pl. nărtoase

nărtos adj. m., pl. nărtoși; f. sg. nărtoasă, pl. nărtoase

NĂRTOS adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, năsos, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

nărtos adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. NĂSOS. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

NĂRTOS, -OASĂ adj. (Prin Mold.) Năsos; fig. mîndru (I 3), fudul, arogant. Ce rîdeți voi, măi! Nu știți că astăzi acela-i mai cuminte care-i mai nărtos? alecsandri, t. 154. cf. pamfile, j. II, 156, pascu, s. 332. Era nărtos, de nu puteai să-i ajungi cu prăjina la nas. com. din piatra neamț, cf. coman, gl., alrm ii/i mn 5, 6838/455, 514. – pl.: nărtoși, -oase. – cf. nărtilă.