NĂSOS, -OASĂ adj. Care are nasul¹ (1) mare, (regional) nărtos, năros, nărtîcios; fig. impertinent, obraznic, nerușinat (2). Cf. drlu. Elefantul năsos Și bivolul pieptos, Cu lupul coadă lungă, Multe izbînzi făcură. alexandrescu, o. i, 215, cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, șăineanu, d. u. Părea năsos fiindcă era foarte slab, cu mustața rară. camil petrescu, o. ii, 490, cf. alrm ii/i h 16, zanne, p. ii, 320. ◊ (Substantivat) Năsosu ăla din fund, cînd ai să te hotărăști odată să nu-ți mai arunci ochii la vecini? klopștock, f. 237. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă pas, l. i, 125. – Pl.: năsoși, -oase. – Nas¹ + suf. -os.