năpraznă sf vz năprasnă

năpraznă (de) adv. pe neașteptate. [Slav. NAPRASĬNŬ, subit, strașnic].

NĂPRASNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-odată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

năprasnă sf [At: PSALT. HUR. 56^v/2 / V: napraznă, neprasne, nepraznă, neprea~ / Pl: ~ne / E: slv напрасьно] 1-2 (Înv; îljv) De (sau din) ~ (Care vine, se produce etc.) dintr-o dată. 3-4 (Înv; îal) (Care vine, se produce etc.) pe neașteptate Si: subit, fulgerător. 5 (Îrg) Întâmplare neplăcută survenită pe neașteptate.

neprasne sf vz năprasnă

nepraznă sf vz năprasnă

nepreasnă sf vz năprasnă

NĂPRASNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-o dată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

NĂPRASNĂ, năprasne, s. f. (Arhaizant) Întîmplare groaznică, neașteptată, nenorocire, dezastru. Mitru muri într-o năprasnă. CAMILAR, N. I 108. Pe urmă mă gîndeam cum are să sfîrșească toată năprasna asta, să ne întoarcem odată pe la necazurile noastre. C. PETRESCU, Î. II 8. ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, fără veste, subit. Au îndrăznit să intre de năprasnă la divan și să cadă dinaintea împăratului. SADOVEANU, D. P. 127. Voind a se abate cătră țărmurile mării, de năprasnă au rămas înlemnit. DRĂGHICI, R. 155.

NĂPRASNĂ ~e f. înv. reg. Nenorocire survenită pe neașteptate; întâmplare nefastă. /<sl. naprasino

năprásnă f. (vsl. naprasĭno, n. din naprasĭnŭ, subit, vehement, naprasiniĭe, mînie; rus. naprasnyĭ, zadarnic, injust, subit, naprásno, în zadar, pe nedrept). Vechĭ. Azĭ. Munt. Rar. De năprasnă, pe neașteptate, subit, de odată.

năprasnă (înv., reg.) (desp. nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprasnei; pl. năprasne

năprasnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprasnei; pl. năprasne

năprasnă s. f. (sil. -pras-), g.-d. art. năprasnei; pl. năprasne

năprasnă, -ne.

năprasnă adv. – Deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă. – Var. năpraznă și der. Sl. naprasĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 212; Tiktin). – Der. năprasnic, adj. (neașteptat, subit; fulminant, îngrozitor; uimitor, înspăimîntător), cf. sl. naprasĭnŭ; năprasnic (var. năprasnică), s. m. și f. (varietate de mușcată, Geranium Robertianum; varietate de clocoțel, Clematis erecta); năprăsnicie, s. f. (repeziciune).

NĂPRAZNĂ s. f. v. năprasnă.

NĂPRASNĂ s. f. 1. (Învechit; în loc. adj. și adv.) De (sau din) năprasnă = (care vine, se produce etc.) dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; subit, fulgerător. De neprasne săgeta-l-vo-l și nu se vor teame. psalt. hur. 56^v/2. Întru amiadzădzi străluci lumiră multă de năprasnă spre menre. cod. vor. 38/29, cf. 98/3. De năprasnă-mi vine și-mi sosi ceasul de mortea (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 449/7. De năprasnă (în pripă D) săgeată elu și nu spămăntă-se. psalt. 120. Vine de năprasnă moartea și răpeaște pre noi nedereptați și nepocăiți. coresi, ev. 74, cf. id. l. 38/1. Și aceia vor veni de năprasnă. cod. tod. 227, cf. 213. Fu cutremur mare în cetatea Salimului și de năprasnă să cutremură și să răsîpi toată cetatea (a. 1600 – 1625). gcr i, 68/1. De năprasnă să arătă un nuăr mare. varlaam, c. 443, cf. 129. Din năprasnă-m veni ceasul morțeei cel înfricoșat (a. 1669). gcr i, 185/22. Cei bogați sărăciră, și cei înțelepți făr'’ de zăbavă și de năprasnă nebuniră. neagoe, înv. 141/9. De năprasnă... l-au înproșcat cu pietrile. dosoftei. v. s. noiembrie 128^v/23. De năprasnă căzu spre dînsul întunearec și întunecare. cheia în. 62^v/7. De năprasnă văzu... pre Domnul nostru Isus Hristos (a. 1691). gcr i, 288/24. Într-acesta chip au hălăduit și Iordachi aga, de acea cumplită și de năprasnă primejdie. n. costin, let. ii, 129/11. Acolo de năprasnă au murit. cantemir, hr. 253, cf. 262. Împăratul, deaca înțelease, de năprasnă să umplu de mînie. anon. cantac., cm i, 177, cf. 95. Și de năprasnă, vărsîndu-i-să lacrămă fierbinte, îi opriia limba. aethiopica, 5^r/13. Rîurile îi voru îneca de năprasnă, mineiul (1776), 82^r1/8. Nu iaste moarte mai fericită și mai de poftit decît cea de năprasnă. maior, p. 34/16. Cînd se întunecă stealele de năprasnă. calendariu (1814), 80/25. Fumul acela răsfirîndu-se, cine-l va mirosi, moare îndată și de năprasnă. dionisie, c. 172. Voind a se abate cătră țărmurile mării, de năprasnă au rămas înlemnit, l-au cuprins gălbineala morții. drăghici, r. 155/22, cf. 161/4. Auzirăm de năprasnă șuierătura șarpelui. gorjan, h. ii, 37/6. Dă năpraznă, blăstemul lui Dumnezeu fu și dete un potop mare foarte (a. 1837). iorga, s. d. xv, 278. Nici să-l oprească vreun gard pe luncile bine-nverzite, Cînd de năprazn-a venit în urma furtunei lui Zeus. murnu, i. 89. Dădu de năprasnă poruncă de încălecare. sadoveanu, o. xiii, 158, cf. id. m. c. 187. 2. (Învechit și regional) Întîmplare neplăcută, nenorocită, groaznică (survenită pe neașteptate). Judecătorii criminalului, cu o zi înainte pănă a nu întră în cercetarea pîrîților, să le dea de știre pentru ca să nu să înspăimînteze de năprasna înfățoșării. pravila (1814), 8/10, cf. lm. El totuși Știa năprasna ce urma să fie. murnu, o. 2. Mă gîndeam cum are să sfîrșească toată năprasna asta, să ne întoarcem odată pe la necazurile noastre. c. petrescu, î. ii, 8. Că va fi năprasnă, locotenentul Vieru nu se îndoia de fel. camilar, n. ii, 446, cf. 122. – pl.: năprasne. – Și: năpraznă, neprasne, nepraznă (lb, barcianu, alexi, w.), nepreasnă (ddrf, barcianu, alexi, w.) s. f. – Din slavonul напрасно.