NĂPRASNĂ, năprasne, s. f. (Arhaizant) Întîmplare groaznică, neașteptată, nenorocire, dezastru. Mitru muri într-o năprasnă. CAMILAR, N. I 108. Pe urmă mă gîndeam cum are să sfîrșească toată năprasna asta, să ne întoarcem odată pe la necazurile noastre. C. PETRESCU, Î. II 8. ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, fără veste, subit. Au îndrăznit să intre de năprasnă la divan și să cadă dinaintea împăratului. SADOVEANU, D. P. 127. Voind a se abate cătră țărmurile mării, de năprasnă au rămas înlemnit. DRĂGHICI, R. 155.