2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș2.

NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș2.

nănaș1 s [At: BUL. COM. IST. IV, 206 / Pl: nct / E: nct] (Înv) Dar.

NĂNÁȘ, -Ă, nănași, -e, s. m. și f. (Regional) 1. Naș (1). Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59. Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149. 2. Naș (2); nun. Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87. Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. 3. Fig. (În glumă) Nuia, vargă, băț. Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40. – Variantă: nînáș,-ă (SADOVEANU, O. VIII 189) s. m. și f.

nănaș m. Mold. naș: Scaraoțchi îi este lui nănaș AL. [Derivat din nană (cf. rut. NANAȘKO, naș, din NANO, tată)].

nănáș, -ă s. (V. naș). Naș.

NAȘ2, -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel părintele lui spiritual. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun. [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș.

NÂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș2.

NÂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș2.

naș2, ~ă smf [At: (a. 1640) GCR I, 90/12 / V: (îvp) nă~ (îrg) nâ~, (reg) nan~, nas, nun~ / Pl: ~i, ~e / E: nun + -aș prin haplologie] 1 (În practica bisericii creștine) Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia lui, și care, de obicei, dă și prenumele copilului Si: nan2, moș, moașă. 2 (Reg; îs) ~ul Domnului (sau al lui Iisus Hristos) sau nănașul lui Dumnezeu loan Botezătorul. 3 (Ast; reg; îs) Drumu ~ului Calea lactee. 4 (D. copii neastâmpărați sau persoane capricioase, năzuroase; îe) A-și găsi ~ul sau a da de (sau peste) ~ul A întâlni omul energic care știe să-l potolească. 5 (Pex; îae) A întâlni pe cineva care știe să pună la punct pe cel vizat. 6 (Îe) A-i fi (cuiva) ~ul (sau ~a) A găsi mijlocul de a potoli, de a cuminți, de a face inofensiv pe cineva. 7 (Îae) A-i veni cuiva de hac. 8 (Îae) A pune la punct pe cineva. 9 (Pex; îae) A bate pe cineva. 10 (Îe) (Acru) de la ~u Se zice, în glumă, când cineva primește o băutură acră. 11 (Bot; reg; îc) ~ul-șarpelui Alun (Corylus avellana). 12 (Îvr) Persoană care asistă pe un monarh la actul călugăririi. 13 (Îvr; pex) Persoană care inițiază pe cineva într-o meserie. 14 (Îvr) Persoană care recomandă sau introduce pe cineva într-o societate, într-o organizație etc. 15 (Pop; gmț; și determinat prin „din grindă”, „din coadă”) Nuia cu care se bat copiii neascultători. 16 (Fam) Om care iese învingător într-o bătălie, în raport cu cel învins. 17 (Reg) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre o persoană mai în vârstă. 18 Nun (1). 19 (Reg; îs) Cântecul ~ului Cântec cântat în timpul mesei de după cununie, în momentul când nașul, ridicându-se de la masă, permite mesenilor să plece acasă.

NAȘ2, -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (Înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș.

NAȘ, -Ă, nași,-e,s. m. și f. (În practica bisericii creștine) 1. Persoană care ține pruncul în brațe, asistă ca martor în timpul săvîrșirii ritualului botezului și care devine astfel rudă (mai îndepărtată) a familiei respective. Nașul era antreprenor și el. Îi plăcea să boteze și să cunune. Dădea finilor numele lui, al nașei și-al copiilor lor. PAS, Z. I 174. Ar fi voit și el, de! să-și boteze copilul cu vrun naș mai de doamne-ajută. ISPIRESCU, L. 207. Tatăl meu... chemă pre nașu-meu Păcală, mă încredință lui. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte; a fi popa cuiva. A-și găsi nașul = a da de cineva care nu poate fi ușor înșelat, biruit sau amăgit, care îți ține piept. 2. Nun(ă).

naș s. m. (arg.) **1. Controlor de tren care cade la învoială cu pasagerii fără bilet ◊ „Până acum am venit mereu cu nașul, dar s-au făcut și ăștia ai dracului.” ◊ „22” 37/93 p. 5. ◊ „Cei care nu mai reușesc să-și ia bilet se urcă în tren cu banii în mână, căutându-l pe «nașu».” R.l. 2 X 93 p. 16; v. și R.lit. 35/93 p. 12. **2. (în limbajul mafioților) Șef al unui clan mafiot v. omertà (1984) (DEX – alte sensuri)

NAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în ritualul creștin) Persoană care participă la oficierea botezului ținând pruncul în brațe. ◊ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-și găsi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoană care a fost nun în timpul oficierii unei căsătorii. /nun + suf. ~aș

naș m. 1. persoana ce ține locul tatălui la botez, părintele sufletesc al copilului.; 2. persoana ce asistă ca martor la cununie. [Scurtat din nănaș].

naș, -ă s., pl. m. ĭ, f. e (din nănaș, care vine din nunaș, dim. d. nun. D. nănaș vine ung. nanás și rut. nanáško). Acela saŭ aceĭa care ține pruncu în brațe la botez. Maĭ rar. Nun. Fig. Iron. Autor: cine e nașu acesteĭ prostiĭ?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nănáș (înv., pop.) s. m., pl. nănáși

naș2 (persoană) s. m., pl. nași

arată toate definițiile

Intrare: nănaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nănaș
  • nănașul
  • nănașu‑
plural
  • nănași
  • nănașii
genitiv-dativ singular
  • nănaș
  • nănașului
plural
  • nănași
  • nănașilor
vocativ singular
  • nănașule
plural
  • nănașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nânaș
  • nânașul
  • nânașu‑
plural
  • nânași
  • nânașii
genitiv-dativ singular
  • nânaș
  • nânașului
plural
  • nânași
  • nânașilor
vocativ singular
  • nânașule
  • nânașe
plural
  • nânașilor
Intrare: naș (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naș
  • nașul
  • nașu‑
plural
  • nași
  • nașii
genitiv-dativ singular
  • naș
  • nașului
plural
  • nași
  • nașilor
vocativ singular
  • nașule
plural
  • nașilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nănaș
  • nănașul
  • nănașu‑
plural
  • nănași
  • nănașii
genitiv-dativ singular
  • nănaș
  • nănașului
plural
  • nănași
  • nănașilor
vocativ singular
  • nănașule
plural
  • nănașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nânaș
  • nânașul
  • nânașu‑
plural
  • nânași
  • nânașii
genitiv-dativ singular
  • nânaș
  • nânașului
plural
  • nânași
  • nânașilor
vocativ singular
  • nânașule
  • nânașe
plural
  • nânașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nănaș, -ă nănașă nânaș nânașă regional

  • exemple
    • Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59.
      surse: DLRLC
    • Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56.
      surse: DLRLC
    • O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

naș, -ă nașă nănaș nănașă nânaș nânașă

  • 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel părintele lui spiritual.
    exemple
    • Nașul era antreprenor și el. Îi plăcea să boteze și să cunune. Dădea finilor numele lui, al nașei și-al copiilor lor. PAS, Z. I 174.
      surse: DLRLC
    • Ar fi voit și el, de! să-și boteze copilul cu vrun naș mai de doamne-ajută. ISPIRESCU, L. 207.
      surse: DLRLC
    • Tatăl meu... chemă pre nașu-meu Păcală, mă încredință lui. NEGRUZZI, S. I 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Nun + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09