nănáș, nănași, (naș), s.m. Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie): „Mere de nănașă mare: / Pe cei miri de cununat, / Pe cei mici de botezat / Și-a si de cinste la sat” (Calendar, 1980). ■ În Banat, Trans., Maram. și nordul Mold., nănaș; în Munt., Olt. și sudul Mold., naș. ■ (onom.) Nănași, poreclă pentru locuitorii din Oncești („femeile umblau foarte gătate, ca nănașii la nuntă”). – Var. a lui naș (DEX, MDA).