17 definiții pentru nănaș

din care

Explicative DEX

nănaș1 s [At: BUL. COM. IST. IV, 206 / Pl: nct / E: nct] (Înv) Dar.

NĂNAȘ... 👉 NAȘ...

NĂNAȘ, -Ă, nănași, -e, s. m. și f. (Regional) 1. Naș (1). Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59. Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149. 2. Naș (2); nun. Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87. Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. 3. Fig. (În glumă) Nuia, vargă, băț. Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40. – Variantă: nînaș,-ă (SADOVEANU, O. VIII 189) s. m. și f.

nănaș m. Mold. naș: Scaraoțchi îi este lui nănaș AL. [Derivat din nană (cf. rut. NANAȘKO, naș, din NANO, tată)].

nănáș, -ă s. (V. naș). Naș.

NAȘ2 sm. Numele slovei cirilice N, ɴ [vsl. našĭ].

NAȘ1, Mold. Tr.-Carp. NĂNAȘ sm., NAȘĂ, Mold. Tr.-Carp. NĂNAȘĂ (pl. -șe) sf. 1 Persoana care ține pruncul la botez și dă numele său copilului 2 Persoana care botează pe un adult: ar fi voit și el, de! să-și boteze copilul cu vr’un naș mai de Doamne-ajută (ISP.); (P): tot nașul își are nașul, fie-care găsește pe cineva care să-i vie de hac, care să-l întreacă; F: și-a găsit nașul, a dat de (sau peste) nașul său, a găsit pe cineva care să-i vie de hac, care să-l înfrîneze; F: eu îi sînt nașul lui, eu îi voiu veni de hac; (P): cum e nașul, și finul; (P): odată vede nașul buricul finului, a doua oară nu va mai avea norocul acesta, o singură dată i s’a putut întîmpla acest avantaj 3 Persoana care propune pe cineva ca membru într’o societate 4 Nun, nună: boierul a fost naș la toate nunțile ...cari s’au făcut pe valea Similii (VLAH.) 5 Nașă, nănașă, F Vargă, nuia: și iar lua mama nănașa din coardă și iar ne jnăpăia (CRG.).

NĂȘEL, NĂNĂȘEL sm., NĂȘI, NĂNĂȘI sf. dim. (NĂ)NAȘ, (NĂ)NAȘĂ: ia vină’ncoace la nănășelul, să te pupe el (CRG.).

NÎNAȘ, -Ă adj. v. nănaș.

Ortografice DOOM

nănaș (înv., pop.) s. m., pl. nănași

nănaș (înv., pop.) s. m., pl. nănași

nănaș s. m., pl. nănași

Argou

nănaș, nănași s. m. (intl.) polițist.

Regionalisme / arhaisme

nănaș, nănașe, s.n. (înv.) dar, danie, prinos.

nănáș, nănași, (naș), s.m. Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie): „Mere de nănașă mare: / Pe cei miri de cununat, / Pe cei mici de botezat / Și-a si de cinste la sat” (Calendar, 1980). ■ În Banat, Trans., Maram. și nordul Mold., nănaș; în Munt., Olt. și sudul Mold., naș. ■ (onom.) Nănași, poreclă pentru locuitorii din Oncești („femeile umblau foarte gătate, ca nănașii la nuntă”). – Var. a lui naș (DEX, MDA).

nănaș, nănași, (naș), s.m. – Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie). În Munt., Olt. și sudul Mold. se folosește apelativul naș, iar în Banat, Trans., Maram. și nordul Mold. nănăș: „Mere de nănașă mare: / Pe cei miri de cununat, / Pe cei mici de botezat / Și-a si de cinste la sat” (Calendar, 1980). ♦ (onom.) Nănași, poreclă pentru locuitorii din Oncești („femeile umblau foarte gătate, ca nănașii la nuntă”). – Var. a lui naș (< lat. nun) (DEX, MDA).

nănaș, -i, (naș), s.m. – Persoană care ține pruncul în brațe în timpul botezului (naș de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naș de cununie). În Munt., Olt. și sudul Mold. se folosește apelativul naș, iar în Banat, Trans., Maram. și nordul Mold. nănăș: „Mere de nănașă mare: / Pe cei miri de cununat, / Pe cei mici de botezat / Și-a si de cinste la sat” (Calendar 1980). – Lat. nunas, nun.

Intrare: nănaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nănaș
  • nănașul
  • nănașu‑
plural
  • nănași
  • nănașii
genitiv-dativ singular
  • nănaș
  • nănașului
plural
  • nănași
  • nănașilor
vocativ singular
  • nănașule
plural
  • nănașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nânaș
  • nânașul
  • nânașu‑
plural
  • nânași
  • nânașii
genitiv-dativ singular
  • nânaș
  • nânașului
plural
  • nânași
  • nânașilor
vocativ singular
  • nânașule
  • nânașe
plural
  • nânașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nănaș, nănașisubstantiv masculin
nănașă, nănașesubstantiv feminin

regional
  • 1. Naș. DLRLC
    sinonime: naș diminutive: nănășel
    • format_quote Cei doi oameni... botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaș, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot. RETEGANUL, P. V 59. DLRLC
    • format_quote Fie oricine ți-a fi nănaș, dar știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149. DLRLC
  • 2. Naș. DLRLC
    sinonime: naș nun
    • format_quote Cămășuță cu mătasă Le-a cusut mîna nănașii. GOGA, P. 87. DLRLC
    • format_quote Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • format_quote O, nănașă, draga mea, De ț-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. DLRLC
  • 3. figurat glumeț Băț, nuia, vargă. DLRLC
    • format_quote Și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „nănaș

Visit YouGlish.com