16 definiții pentru năframă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năfra sf [At: M. COSTIN, ap. GCR I, 196/10 / V: mara, (înv) măhreme sfp, (reg) mahramă, malamă, măframă, măhramă, măramă, mărhamă, neframă, năhramă, năra / Pl: ~me, năfrămi / E: tc mahrama] 1 Bucată de țesătură de in, cânepă, bumbac, borangic etc., de obicei împodobită cu cusături, folosită mai ales de femei, pentru a-și acoperi capul. 2 (Spc) Fâșie lungă de borangic cu care își acoperă capul femeile de la țară, lăsând capetele să atârne până aproape de pământ. 3 (Spc) Văl de mireasă. 4 (Îlv) A-și pune ~ A se mărita. 5 Bucată de pânză tivită, care nu depășește dimensiunile unui ștergar și care se folosește ca batistă, șervet, ștergar, ca podoabă etc. 6 (Trs; îs) ~ de credință Batistă pe care o dă fata logodnicului ei. 7 (Trs; îs) ~a mirelui Batistă pe care o primește mirele de la soacra mică Si: (reg) pinten. 8 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 9 (Reg; art) Melodie după care se execută năframa (8). corectată

NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.

NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.

NĂFRÁMĂ, năframe și năfrămi, s. f. Bucată de pînză de in, cînepă, bumbac, borangic etc. (subțire, fină) tivită pe margini și folosită ca basma, broboadă, maramă (mai rar ca batistă, ștergar etc.). A vărsat aurul blestemat... într-o năframă și l-a băgat în sîn. GALACTION, O. I 152. Moș Istrate se ridică, și cu mîna tremurată Pune cartea în năframă, de trei ori împăturată. GOGA, C. P. 28. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. De lacrămi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.

NĂFRÁMĂ ~e f. 1) Bucată de țesătură fină, de obicei de borangic, folosită ca broboadă. 2) Porțiune pătrată de pânză tivită la margini și folosită pentru a șterge nasul sau fața; batistă. /<turc. mahrama

năframă f. Mold. 1. broboadă: năframă de mătase; 2. basma: un sol de pace c’o năframă n vârf de băț EM.; 3. pânză fină: o măsuță cu năframă acoperită AL.; 4. fig. mustrare: ai căpătat o năframă? [V. maramă].

năfrámă, năframe, s.f. – 1. Batic, pânzătură. 2. Batistă; șărincuță, pânzăturică, japcandău. – Din tc. mahrama „basma de buzunar” (Scriban, DEX, MDA) cu disimilarea m-m > n-m.

marámă (Munt.), mahrámă și mafrámă (vechĭ), nafrámă și năfrámă (Mold. Trans.) f., pl. e și ă...ămĭ (turc. ar. mahramá, basma de buzunar, de unde și ngr. mahramás, văl femeĭesc; bg. mahramá, maramá, rut. bahráma, rus. bahramá. Cp. cu cataramă). Basma maĭ mare, ștergar orĭ broboadă supțire. La țară, broboadă de mireasă și basma de mire orĭ de vornicel. Fig. Poet. Văl de mireasă. A-țĭ pune marama, a te mărita. Pl. Hora de după cununie și melodia eĭ, numită și nuneasca. – Și măr-, vechĭ măhr-. În Olt. și hramă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năfrámă (nă-fra-) s. f., g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme

năfrámă s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂFRÁMĂ s. v. maramă.

NĂFRA s. maramă, (reg.) șervet, (Transilv.) pinten, (Transilv., Maram. și Bucov.) pînzătură, (Maram.) șirincă. (~ purtată pe cap.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năfrámă, năframe, s.f. – 1. Batic, pânzătură. 2. Batistă; șărincuță, pânzăturică, japcandău. – Din tc. mahrama.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

năfrámă, năframe s. f. 1. Bucată de țesătură de in, cânepă, bumbac etc., folosită de femei pentru a-și acoperi capul; spec. fâșie lungă de borangic cu care femeile de la țară își acoperă capul, lăsând capetele să atârne (pe spate) până aproape de pământ. 2. Bucată de pânză care se folosește ca batistă, ștergar, podoabă sau în alte scopuri. ◊ Năframă (sau mahrama) sfintei Veronica = a) icoană nefăcută de mână, care, după tradiție, reprezintă chipul lui Iisus imprimat pe năframa cu care cuvioasa Veronica l-a șters pe fața plină de sudoare când urca drumul Calvarului; b) temă iconografică foarte răspândită în pictura medievală ortodoxă și catolică, reprezentând figura lui Iisus Hristos pe o năframă; „Sfânta față”, mandilion. [Var.: mahrámă, marámă s. f.] – Din tc. mahrama.

Intrare: năframă
năframă substantiv feminin
  • silabație: nă-fra-mă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năfra
  • năframa
plural
  • năframe
  • năframele
genitiv-dativ singular
  • năframe
  • năframei
plural
  • năframe
  • năframelor
vocativ singular
plural

năframă

  • 1. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: batistă maramă diminutive: năfrămioară năfrămuță 4 exemple
    exemple
    • A vărsat aurul blestemat... într-o năframă și l-a băgat în sîn. GALACTION, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Moș Istrate se ridică, și cu mîna tremurată Pune cartea în năframă, de trei ori împăturată. GOGA, C. P. 28.
      surse: DLRLC
    • Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • De lacrămi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.
      surse: DLRLC

etimologie: