2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

nădăjduire sf [At: CORESI, L. 234/9 / Pl: ~ri / E: nădăjdui] (Asr) 1 Rugăminte adresată cuiva pentru a primi adăpost, îndurare, ajutor etc. 2 Speranță.

NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Faptul de a nădăjdui; nădejde, speranță. Era o viață nouă, de care se apropia, o viață necunoscută, și această necunoștință în o clipă da loc celor mai dulci nădăjduiri și în alta celor mai îngrozitoare temeri. SLAVICI, N. I 100. Manolea zîmbea Și șiret grăia: Asta e de-nvățătură, Altele cu nădăjduire. PĂSCULESCU, L. P. 192.

NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.

NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.

NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

nădăjdui [At: PSALT. HUR. 51r/25 / V: (înv) ~dej~, nedejdiui, nedejdi[1], nedejdui / Pzi: ~esc / E: nădejde + -ui] 1 vi (Înv; udp „spre”, „pre”, „la”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau ceva Si: (înv) a năzui. 2 vi A se adresa cuiva cu speranța de a obține ajutor, adăpost, îndurare etc. 3 A tinde stăruitor către ceva Si: a năzui, a râvni, a ținti. 4 (Înv; udp „în”) A-și pune speranța în... 5 A se încrede în... 6 A avea convingerea că dorințele sunt realizabile sau se vor îndeplini Si: a spera. modificată

  1. Variantă tipărită incorect în original: nedej~, care există deja; am corectat-o așa cum o recomandă referința încrucișată coresp. — LauraGellner

NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. A crede în rezultatul favorabil al unei acțiuni; a trage nădejde; a spera. Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. ◊ Intranz. Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. – Variantă: nădejduí (ALEXANDRESCU, M. 7) vb. IV.

A NĂDĂJDUÍ ~iésc 1. intranz. A trage nădejde; a nutri sau a avea speranță; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziție completivă) A conta așteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă. ~ într-o reușită. /nădejde + suf. ~ui

nădăjduĭésc v. tr. și intr. (d. nădejde). Sper. – Maĭ rar saŭ vechĭ năde-, nede- și -jdesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nădăjduíre (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduíre s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nădăjduiáscă

nădăjdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, conj. nădăjduiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂDĂJDUÍRE s. v. credință, nădejde, speranță.

nădăjduire s. v. CREDINȚĂ. NĂDEJDE. SPERANȚĂ.

arată toate definițiile

Intrare: nădăjduire
nădăjduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădăjduire
  • nădăjduirea
plural
  • nădăjduiri
  • nădăjduirile
genitiv-dativ singular
  • nădăjduiri
  • nădăjduirii
plural
  • nădăjduiri
  • nădăjduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nădăjdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădăjdui
  • nădăjduire
  • nădăjduit
  • nădăjduitu‑
  • nădăjduind
  • nădăjduindu‑
singular plural
  • nădăjduiește
  • nădăjduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădăjduiesc
(să)
  • nădăjduiesc
  • nădăjduiam
  • nădăjduii
  • nădăjduisem
a II-a (tu)
  • nădăjduiești
(să)
  • nădăjduiești
  • nădăjduiai
  • nădăjduiși
  • nădăjduiseși
a III-a (el, ea)
  • nădăjduiește
(să)
  • nădăjduiască
  • nădăjduia
  • nădăjdui
  • nădăjduise
plural I (noi)
  • nădăjduim
(să)
  • nădăjduim
  • nădăjduiam
  • nădăjduirăm
  • nădăjduiserăm
  • nădăjduisem
a II-a (voi)
  • nădăjduiți
(să)
  • nădăjduiți
  • nădăjduiați
  • nădăjduirăți
  • nădăjduiserăți
  • nădăjduiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădăjduiesc
(să)
  • nădăjduiască
  • nădăjduiau
  • nădăjdui
  • nădăjduiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădejdui
  • nădejduire
  • nădejduit
  • nădejduitu‑
  • nădejduind
  • nădejduindu‑
singular plural
  • nădejduiește
  • nădejduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădejduiesc
(să)
  • nădejduiesc
  • nădejduiam
  • nădejduii
  • nădejduisem
a II-a (tu)
  • nădejduiești
(să)
  • nădejduiești
  • nădejduiai
  • nădejduiși
  • nădejduiseși
a III-a (el, ea)
  • nădejduiește
(să)
  • nădejduiască
  • nădejduia
  • nădejdui
  • nădejduise
plural I (noi)
  • nădejduim
(să)
  • nădejduim
  • nădejduiam
  • nădejduirăm
  • nădejduiserăm
  • nădejduisem
a II-a (voi)
  • nădejduiți
(să)
  • nădejduiți
  • nădejduiați
  • nădejduirăți
  • nădejduiserăți
  • nădejduiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădejduiesc
(să)
  • nădejduiască
  • nădejduiau
  • nădejdui
  • nădejduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nădăjduire

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: credință nădejde speranță antonime: deznădăjduire 2 exemple
    exemple
    • Era o viață nouă, de care se apropia, o viață necunoscută, și această necunoștință în o clipă da loc celor mai dulci nădăjduiri și în alta celor mai îngrozitoare temeri. SLAVICI, N. I 100.
      surse: DLRLC
    • Manolea zîmbea Și șiret grăia: Asta e de-nvățătură, Altele cu nădăjduire. PĂSCULESCU, L. P. 192.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi nădăjdui
    surse: DEX '98 DEX '09

nădăjdui nădejdui

  • 1. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spera 4 exemple
    exemple
    • Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147.
      surse: DLRLC
    • Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359.
      surse: DLRLC
    • Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81.
      surse: DLRLC
    • Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Nădejde + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09