nădăjdui [At: PSALT. HUR. 51^r/25 / V: (înv) ~dej~, nedejdiui, nedejdi^[1], nedejdui / Pzi: ~esc / E: nădejde + -ui] 1 vi (Înv; udp „spre”, „pre”, „la”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau ceva Si: (înv) a năzui. 2 vi A se adresa cuiva cu speranța de a obține ajutor, adăpost, îndurare etc. 3 A tinde stăruitor către ceva Si: a năzui, a râvni, a ținti. 4 (Înv; udp „în”) A-și pune speranța în... 5 A se încrede în... 6 A avea convingerea că dorințele sunt realizabile sau se vor îndeplini Si: a spera. modificată