Definiția cu ID-ul 923158:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂDĂJDUIRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Faptul de a nădăjdui; nădejde, speranță. Era o viață nouă, de care se apropia, o viață necunoscută, și această necunoștință în o clipă da loc celor mai dulci nădăjduiri și în alta celor mai îngrozitoare temeri. SLAVICI, N. I 100. Manolea zîmbea Și șiret grăia: Asta e de-nvățătură, Altele cu nădăjduire. PĂSCULESCU, L. P. 192.