4 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năclăire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: năclăi] 1 Îmbibare cu o substanță groasă, cleioasă, murdară Si: năclăială (1). 2 (Pex) Murdărire. 3 Ungere peste măsură. 4 Alterare a alimentelor. 5 Coagulare a sângelui. 6 (Mun) Înăbușire din cauza căldurii.

ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.

ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.

NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

înăclăi vtr [At: ARDELEANU, U. D. 240 / V: (reg) ~lei / S și: (înv) înnăclăi / Pzi: ~esc / E: în- + năclăi] 1-2 vtr A (se) murdări cu substanțe lipicioase. 3-4 vtr A (se) îndopa cu grăsime. 5-6 vr (A se sătura sau) a se scârbi de mâncare. 7 vt A dezamăgi.

năclăi v [At: LB / V: (rar; cscj) ~ia / Pzi: ~esc / E: bg наклея] 1-2 vtr A (se) acoperi cu substanțe unsuroase, cleioase, murdare. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) unge peste măsură. 7 vr (Reg; d. alimente, mâncare) A se slei. 8 vr (Rar; d. sânge) A se închega. 9 (Mun) A se sufoca de prea multă căldură Si: a se înăbuși.

NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; a murdări. Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439. Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 2. Refl. (Despre sînge) A se închega, a se învîrtoșa. Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51.

A NĂCLĂÍ ~ésc tranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam

A SE NĂCLĂÍ pers. 3 se ~iéște intranz. 1) A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam

năclăì v. a se umplea cu ceva cleios. [Rus. NAKLEITĬ].

năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și înăcl-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înăclăí (a ~) (-nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiésc, imperf. 3 sg. înăclăía; conj. prez. 3 înăclăiáscă

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăí vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năclăiáscă

năclăi (ind. prez. 3 sg. năclăiește, conj. năclăiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂCLĂÍ vb. v. coagula, închega.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năclăí (-ăésc, năclăít), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei.

Intrare: năclăire
năclăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năclăire
  • năclăirea
plural
  • năclăiri
  • năclăirile
genitiv-dativ singular
  • năclăiri
  • năclăirii
plural
  • năclăiri
  • năclăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înăclăi
  • silabație: î-nă-clă-i info
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăire
  • ‑năclăire
  • înăclăit
  • ‑năclăit
  • înăclăitu‑
  • ‑năclăitu‑
  • înăclăind
  • ‑năclăind
  • înăclăindu‑
  • ‑năclăindu‑
singular plural
  • înăclăiește
  • ‑năclăiește
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
(să)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
  • înăclăiam
  • ‑năclăiam
  • înăclăii
  • ‑năclăii
  • înăclăisem
  • ‑năclăisem
a II-a (tu)
  • înăclăiești
  • ‑năclăiești
(să)
  • înăclăiești
  • ‑năclăiești
  • înăclăiai
  • ‑năclăiai
  • înăclăiși
  • ‑năclăiși
  • înăclăiseși
  • ‑năclăiseși
a III-a (el, ea)
  • înăclăiește
  • ‑năclăiește
(să)
  • înăclăiască
  • ‑năclăiască
  • înăclăia
  • ‑năclăia
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăise
  • ‑năclăise
plural I (noi)
  • înăclăim
  • ‑năclăim
(să)
  • înăclăim
  • ‑năclăim
  • înăclăiam
  • ‑năclăiam
  • înăclăirăm
  • ‑năclăirăm
  • înăclăiserăm
  • ‑năclăiserăm
  • înăclăisem
  • ‑năclăisem
a II-a (voi)
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
(să)
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
  • înăclăiați
  • ‑năclăiați
  • înăclăirăți
  • ‑năclăirăți
  • înăclăiserăți
  • ‑năclăiserăți
  • înăclăiseți
  • ‑năclăiseți
a III-a (ei, ele)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
(să)
  • înăclăiască
  • ‑năclăiască
  • înăclăiau
  • ‑năclăiau
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăiseră
  • ‑năclăiseră
Intrare: înăclăire
înăclăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăclăire
  • ‑năclăire
  • înăclăirea
  • ‑năclăirea
plural
  • înăclăiri
  • ‑năclăiri
  • înăclăirile
  • ‑năclăirile
genitiv-dativ singular
  • înăclăiri
  • ‑năclăiri
  • înăclăirii
  • ‑năclăirii
plural
  • înăclăiri
  • ‑năclăiri
  • înăclăirilor
  • ‑năclăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: năclăi
  • silabație: nă-clă-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năclăi
  • năclăire
  • năclăit
  • năclăitu‑
  • năclăind
  • năclăindu‑
singular plural
  • năclăiește
  • năclăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năclăiesc
(să)
  • năclăiesc
  • năclăiam
  • năclăii
  • năclăisem
a II-a (tu)
  • năclăiești
(să)
  • năclăiești
  • năclăiai
  • năclăiși
  • năclăiseși
a III-a (el, ea)
  • năclăiește
(să)
  • năclăiască
  • năclăia
  • năclăi
  • năclăise
plural I (noi)
  • năclăim
(să)
  • năclăim
  • năclăiam
  • năclăirăm
  • năclăiserăm
  • năclăisem
a II-a (voi)
  • năclăiți
(să)
  • năclăiți
  • năclăiați
  • năclăirăți
  • năclăiserăți
  • năclăiseți
a III-a (ei, ele)
  • năclăiesc
(să)
  • năclăiască
  • năclăiau
  • năclăi
  • năclăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăclăi

  • 1. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: murdări

etimologie:

  • În + năclăi
    surse: DEX '98 DEX '09

năclăi

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439.
      surse: DLRLC
    • Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv rar (Despre sânge) A se închega, a se coagula, a se învârtoșa.
    exemple
    • Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51.
      surse: DLRLC

etimologie: