opțiuni
  • info

15 definiții pentru năclăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂCLĂI, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

NĂCLĂI, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăi v [At: LB / V: (rar; cscj) ~ia / Pzi: ~esc / E: bg наклея] 1-2 vtr A (se) acoperi cu substanțe unsuroase, cleioase, murdare. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) unge peste măsură. 7 vr (Reg; d. alimente, mâncare) A se slei. 8 vr (Rar; d. sânge) A se închega. 9 (Mun) A se sufoca de prea multă căldură Si: a se înăbuși.

NĂCLĂI, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; a murdări. Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439. Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 2. Refl. (Despre sînge) A se închega, a se învîrtoșa. Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51.

A SE NĂCLĂI pers. 3 se ~iește intranz. 1) A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam

A NĂCLĂI ~esc tranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam

năclăì v. a se umplea cu ceva cleios. [Rus. NAKLEITĬ].

năclăia v vz năclăi

năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și înăcl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năclăi (a ~) (desp. nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, 3 sg. năclăiește, imperf. 1 năclăiam; conj. prez. 1 sg. să năclăiesc, 3 să năclăiască

năclăi (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, imperf. 3 sg. năclăia; conj. prez. 3 să năclăiască

năclăi vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, imperf. 3 sg. năclăia; conj. prez. 3 sg. și pl. năclăiască

năclăi (ind. prez. 3 sg. năclăiește, conj. năclăiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂCLĂI vb. v. coagula, închega.

năclăi vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năclăi (-ăesc, năclăit), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei.

Intrare: năclăi
  • silabație: nă-clă-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năclăi
  • năclăire
  • năclăit
  • năclăitu‑
  • năclăind
  • năclăindu‑
 singular plural
  • năclăiește
  • năclăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năclăiesc
 (să)
  • năclăiesc
  • năclăiam
  • năclăii
  • năclăisem
a II-a (tu)
  • năclăiești
 (să)
  • năclăiești
  • năclăiai
  • năclăiși
  • năclăiseși
a III-a (el, ea)
  • năclăiește
 (să)
  • năclăiască
  • năclăia
  • năclăi
  • năclăise
plural I (noi)
  • năclăim
 (să)
  • năclăim
  • năclăiam
  • năclăirăm
  • năclăiserăm
  • năclăisem
a II-a (voi)
  • năclăiți
 (să)
  • năclăiți
  • năclăiați
  • năclăirăți
  • năclăiserăți
  • năclăiseți
a III-a (ei, ele)
  • năclăiesc
 (să)
  • năclăiască
  • năclăiau
  • năclăiră
  • năclăiseră
năclăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năclăi, năclăiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439. DLRLC
    • format_quote Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
  • 2. reflexiv rar (Despre sânge) A se închega, a se coagula, a se învârtoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: coagula închega învârtoșa
    • format_quote Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.