mutilat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: mutila] 1 a (D. părți ale corpului) Tăiat, amputat cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 a (D. oameni) Care are o parte a corpului mutilată (1). 3 a (Pex) Desfigurat. 4 sm (Spc) Invalid de război.

MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit (prin tăierea sau ruperea unui membru al corpului). Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. ◊ (Substantivat) Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II 91. Dar pe lîngă mine trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilați» ai războiului... către mausoleul eroilor. SAHIA, N. 16.

MUTILAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care nu mai e întreg; schilod. [Cf. fr. mutilé].

MUTILAT, -Ă adj., s. m. f. (om) care nu mai e întreg; schilod. (< fr. mutilé)

mutila vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mutiler, lat mutilare] 1 (C. i. părți ale corpului) A tăia, a amputa, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 (C. i. ființe) A amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 3 (Pex) A desfigura.

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A schilodi, a ciunti (prin tăierea sau ciopîrțirea unui membru al corpului, v. amputa); p. ext. a sluți, a deforma, a zdrobi. (Fig.) Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244.

MUTILA vb. I. tr., refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr. mutiler, cf. lat. mutilare].

MUTILA vb. tr. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma. (< fr. mutiler, lat. mutilare)

A MUTILA ~ez tranz. 1) (ființe) A face să-și piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluți; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora în mod grav; a strica. /<fr. mutiler, lat. mutilare

mutilà v. 1. a ciunti, a tăia un membru al corpului: au mutilat pe captiv; 2. fig. a lipsi de o parte necesară: a mutila o statuă, o operă.

*mutiléz v. tr. (lat. mútilo, -áre, d. mútilus, mutilat. V. muche). Cĭocîrtesc, taĭ, sfărîm membrele: mașina a mutilat un lucrător, barbariĭ aŭ mutilat statuele. Fig. Modific stricînd: a mutila o pĭesă de teatru.

mutilat adj. m., pl. mutilați; f. sg. mutilată, pl. mutilate

mutila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 mutilează; conj. prez. 1 sg. să mutilez, 3 să mutileze

mutila (a ~) vb., ind. prez. 3 mutilează

mutila vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 sg. și pl. mutilează

mutila (mutilez, mutilat), vb. – 1. A schilodi. – 2. (Arg.) A bate, a lovi, a da cu parul. Fr. mutiler.

MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~ într-un accident.) 2. adj., s. v. invalid.

MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~.) 2. adj., s. invalid, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

MUTILAT, -Ă adj. (Despre părți ale corpului) Tăiat, amputat, retezat, ciuntit cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (despre ființe) cu o parte a corpului schilodită, amputată, ciuntită cu o armă, în urma unei explozii etc.; p. e x t. desfigurat, sluțit. Cf. ARISTIA, PLUT., LM. Dar ucigașul ist ticălos și mișel să rămîie aci ? . . . Trunchiul său mutilat să ne măture stradele ! I. NEGRUZZI, S. V, 521. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I, 54. ◊ (Substantivat) Albia uscată a torentului . . . apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, C. O. 210. ♦ S p e c. (Substantivat, m.) Invalid de război. Pe lîngă mine trec . . . „marii mutilați” ai războiului. SAHIA, N. 16. Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II, 91. – Pl.: mutilați, -te. – V. mutila.

MUTILA vb. I. T r a n z. (Complementul indică părți ale corpului) A tăia, a amputa, a reteza, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (complementul indică ființe) a schilodi, a amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; p. e x t. a desfigura, a sluți. Cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., DM. (Fig.) A mutila lucrarea de artă . . . este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, N. S. 34, cf. id. O. VII, 552. Acela este tipograful care în primul tău poem, din zăpăceală, ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Nici o disproporție deșănțată, nici o exagerare, care mutilează necesar întregul, nu tulbură cu vreo cută oglinda imaculată a disciplinei. RALEA, S. T. III, 234, cf. 22. ◊ R e f l. S-a mutilat cu o armă. - Prez. ind.: mutilez. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.