3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit; p. ext. desfigurat. – V. mutila.

MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit; p. ext. desfigurat. – V. mutila.

mutila vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mutiler, lat mutilare] 1 (C. i. părți ale corpului) A tăia, a amputa, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 (C. i. ființe) A amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 3 (Pex) A desfigura.

mutilat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: mutila] 1 a (D. părți ale corpului) Tăiat, amputat cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 a (D. oameni) Care are o parte a corpului mutilată (1). 3 a (Pex) Desfigurat. 4 sm (Spc) Invalid de război.

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A schilodi, a ciunti (prin tăierea sau ciopîrțirea unui membru al corpului, v. amputa); p. ext. a sluți, a deforma, a zdrobi. (Fig.) Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244.

MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit (prin tăierea sau ruperea unui membru al corpului). Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. ◊ (Substantivat) Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II 91. Dar pe lîngă mine trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilați» ai războiului... către mausoleul eroilor. SAHIA, N. 16.

MUTILA vb. I. tr., refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr. mutiler, cf. lat. mutilare].

MUTILAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care nu mai e întreg; schilod. [Cf. fr. mutilé].

MUTILA vb. tr. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma. (< fr. mutiler, lat. mutilare)

MUTILAT, -Ă adj., s. m. f. (om) care nu mai e întreg; schilod. (< fr. mutilé)

A MUTILA ~ez tranz. 1) (ființe) A face să-și piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluți; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora în mod grav; a strica. /<fr. mutiler, lat. mutilare

mutilà v. 1. a ciunti, a tăia un membru al corpului: au mutilat pe captiv; 2. fig. a lipsi de o parte necesară: a mutila o statuă, o operă.

*mutiléz v. tr. (lat. mútilo, -áre, d. mútilus, mutilat. V. muche). Cĭocîrtesc, taĭ, sfărîm membrele: mașina a mutilat un lucrător, barbariĭ aŭ mutilat statuele. Fig. Modific stricînd: a mutila o pĭesă de teatru.

Ortografice DOOM

mutila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 mutilează; conj. prez. 1 sg. să mutilez, 3 să mutileze

mutila (a ~) vb., ind. prez. 3 mutilează

mutila vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 sg. și pl. mutilează

mutilat adj. m., pl. mutilați; f. sg. mutilată, pl. mutilate

Etimologice

mutila (mutilez, mutilat), vb. – 1. A schilodi. – 2. (Arg.) A bate, a lovi, a da cu parul. Fr. mutiler.

Sinonime

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~ într-un accident.) 2. adj., s. v. invalid.

mutila vb. 1 I(med., med. vet.) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe ori părți ale corpului lor) a (se) schilodi, <livr.> a estropia, <înv. și reg.> a (se) calici, a (se) schilăvi, a (se) strica, <reg.> a (se) betegi, a chilăvi, a (se) nimurici, <înv.> a (se) rupturi, <grec.; înv.> a se sacatifsi. Explozia l-a mutilat pe viață. Din neatenție, s-a mutilat cu pistolul. 2 tr. (compl. indică membre ale ființelor sau, p. ext., ființe) a ciunti, a schilodi, <înv. și pop.> a sluți, a sminti, <pop. și fam.> a șontorogi, <înv. și reg.> a strica, <reg.> a șofârnogi, a șonți. l-au mutilat picioarele în bătaie. II fig. 1 tr. (compl. indică texte) <fig.> a trunchia. Pentru a-și putea publica studiul, a fost nevoit să-și mutileze textul scoțând paragrafe importante din acesta. 2 tr. (compl. indică afirmații, texte, situații etc.) a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, <fig.> a distorsiona, a perverti, a silui, a trunchia, a violenta, <fig.; rar> a interverti, <fig.; înv.> a sminti, a strâmba. Un anumit post de televiziune a mutilat voit textul comunicatului. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică limba, datini, valori morale, ordini prestabilite etc.) a (se) corupe, a (se) perverti, <fig.> a (se) deforma, a (se) strica, a (se) vicia. Limba se poate mutila sub influența barbarismelor împrumutate masiv.

mutilat, -ă adj., s.m., s.f. I adj. (med., med. vet.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) schilod, schilodit, <livr.> estropiat, <pop. și fam.> șontorogit, <pop.> stropșit, <înv. și reg.> stricat, <reg.> năvleg, schilăvit, șofârnogit, <înv.> rupturit, sacatifsit, sluțit2. Persoanele mutilate în timpul exploziei au fost duse de urgență la spital. 2 (despre membre ale ființelor sau, p. ext., despre ființe) ciuntit, schilod, schilodit, <înv. și reg.> stricat, <reg.> șofârnogit, șoncăit, șonțit. Mâna mutilată i-a fost operată. II adj., s.m., s.f. (med.) invalid, <înv.> sacatifsit. Bunicul lui este mutilat de război. III adj. fig. 1 (în opoz. cu „adevărat”; despre afirmații, texte, situații etc.) alterat, contrafăcut, deformat, denaturat, escamotat, fals, falsificat, măsluit2, mistificat, răstălmăcit, <fig.> distorsionat, pervertit, siluit, trunchiat, <fig.; înv.> smintit, strâmbat. Textul mutilat al comunicatului l-a revoltat. 2 (despre limbă, datini, valori morale, ordini prestabilite etc.) corupt, pervertit, <fig.> deformat, stricat. Unele comunități vorbesc o limbă mutilată.

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~.) 2. adj., s. invalid, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

Tezaur

MUTILA vb. I. T r a n z. (Complementul indică părți ale corpului) A tăia, a amputa, a reteza, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (complementul indică ființe) a schilodi, a amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; p. e x t. a desfigura, a sluți. Cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., DM. (Fig.) A mutila lucrarea de artă . . . este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, N. S. 34, cf. id. O. VII, 552. Acela este tipograful care în primul tău poem, din zăpăceală, ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Nici o disproporție deșănțată, nici o exagerare, care mutilează necesar întregul, nu tulbură cu vreo cută oglinda imaculată a disciplinei. RALEA, S. T. III, 234, cf. 22. ◊ R e f l. S-a mutilat cu o armă. - Prez. ind.: mutilez. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

MUTILAT, -Ă adj. (Despre părți ale corpului) Tăiat, amputat, retezat, ciuntit cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (despre ființe) cu o parte a corpului schilodită, amputată, ciuntită cu o armă, în urma unei explozii etc.; p. e x t. desfigurat, sluțit. Cf. ARISTIA, PLUT., LM. Dar ucigașul ist ticălos și mișel să rămîie aci ? . . . Trunchiul său mutilat să ne măture stradele ! I. NEGRUZZI, S. V, 521. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I, 54. ◊ (Substantivat) Albia uscată a torentului . . . apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, C. O. 210. ♦ S p e c. (Substantivat, m.) Invalid de război. Pe lîngă mine trec . . . „marii mutilați” ai războiului. SAHIA, N. 16. Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II, 91. – Pl.: mutilați, -te. – V. mutila.

Intrare: mutila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mutila
  • mutilare
  • mutilat
  • mutilatu‑
  • mutilând
  • mutilându‑
singular plural
  • mutilează
  • mutilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mutilez
(să)
  • mutilez
  • mutilam
  • mutilai
  • mutilasem
a II-a (tu)
  • mutilezi
(să)
  • mutilezi
  • mutilai
  • mutilași
  • mutilaseși
a III-a (el, ea)
  • mutilează
(să)
  • mutileze
  • mutila
  • mutilă
  • mutilase
plural I (noi)
  • mutilăm
(să)
  • mutilăm
  • mutilam
  • mutilarăm
  • mutilaserăm
  • mutilasem
a II-a (voi)
  • mutilați
(să)
  • mutilați
  • mutilați
  • mutilarăți
  • mutilaserăți
  • mutilaseți
a III-a (ei, ele)
  • mutilează
(să)
  • mutileze
  • mutilau
  • mutilară
  • mutilaseră
Intrare: mutilat (adj.)
mutilat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutilat
  • mutilatul
  • mutilatu‑
  • mutilată
  • mutilata
plural
  • mutilați
  • mutilații
  • mutilate
  • mutilatele
genitiv-dativ singular
  • mutilat
  • mutilatului
  • mutilate
  • mutilatei
plural
  • mutilați
  • mutilaților
  • mutilate
  • mutilatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mutilat (persoană)
mutilat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutilat
  • mutilatul
  • mutilatu‑
plural
  • mutilați
  • mutilații
genitiv-dativ singular
  • mutilat
  • mutilatului
plural
  • mutilați
  • mutilaților
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutila, mutilezverb

  • 1. A tăia, a amputa (o parte a corpului). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. DLRLC
    • format_quote figurat A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244. DLRLC
etimologie:

mutilat, mutilatăadjectiv

  • 1. Ciuntit, schilodit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. DLRLC
etimologie:
  • vezi mutila DEX '98 DEX '09

mutilat, mutilațisubstantiv masculin
mutilată, mutilatesubstantiv feminin

  • 1. Om care nu mai e întreg. DN
    sinonime: schilod
    • format_quote Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II 91. DLRLC
    • format_quote Dar pe lîngă mine trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilați» ai războiului... către mausoleul eroilor. SAHIA, N. 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mutilați” (8 clipuri)
Clipul 1 / 8