3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (10)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUTESC, -EASCĂ, mutești, adj. (Rar) Caracteristic muților; care nu se exprimă prin vorbe. [Var.: muțesc, -ească adj.] – Mut + suf. -esc.
MUTESC, -EASCĂ, mutești, adj. (Rar) Caracteristic muților; care nu se exprimă prin vorbe. [Var.: muțesc, -ească adj.] – Mut + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mutesc, ~ească a [At: C. GANE, TR. V, 432 / V: muțe~ / Pl: ~ești / E: mut + -esc] (Rar) 1 Caracteristic omului mut (1). 2 Specific muților (1). 3 Care nu se exprimă prin vorbe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUTESC, -EASCĂ adj. v. muțesc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚI, amuțesc, vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A înceta de a vorbi; a tăcea, a se potoli, a se liniști, a înceta. – Lat. *ammutire (< mutus „mut”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUȚESC, -EASCĂ adj. v. mutesc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUȚESC, -EASCĂ adj. v. mutesc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MUȚI, muțesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. 2. (Despre sunete, voci etc.) A scădea în intensitate; a amuți. – Din mut.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUȚI, muțesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. 2. (Despre sunete, voci etc.) A scădea în intensitate; a amuți. – Din mut.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amuți1 vt [At: DA / Pzi: ~țesc / E: amuța css] A asmuța.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amuți2 v [At: PSALT. SCH. 121/15 / Pzi: ~țesc și (înv) amut / E: lat* am-mutire cf muți] 1-2 vir A(-și) pierde graiul. 3 vi (Fig) A rămâne ca mut. 4 vtrf (Îe) A ~ pe cineva (de gură) A face pe cineva (prin vrajă sau argumente hotărâtoare) să-și piardă graiul sau să tacă din gură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muțesc, ~ească a vz mutesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muți vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~țesc / E: mut] (Pop) 1-2 (D. oameni) A pierde (definitiv sau) temporar facultatea de a vorbi din cauza unei boli, a fricii, a emoției etc. 3 (D. organele vorbirii) A nu mai putea emite sunete articulate. 4 (D. glasuri, zgomote etc.) A scădea în intensitate Si: a amuți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚI (-uțesc) I. vb. intr. 1 A deveni mut, a-și pierde graiul: cineva poate să amuțească în urma unei emoțiuni puternice, a unei boale ¶ 2 fig. A nu mai da semn de viață, a fi în neactivitate: politica predominînd, literatura a amuțit (NEGR.) ¶ 3 A nu mai vorbi cîtva timp, a tăcea de-odată: de-odată amuțirăm cu toții (VLAH.) ¶ 4 fig. A înceta de a mai face sgomot: cînd sosea în toiul horei, amuțea zarva (DLVR.); pianul amuțește ca prin farmec (CAR.). II. vb. tr. 1 A face pe cineva să ajungă mut: De gură m’au amuțit (SEV.) ¶ 2 fig. A opri ceva de a mai face sgomot: rîul... amuțindu-și valurile, adoarme sub un mal înalt de piatră (VLAH.). III. ‡vb. refl. A-și opri glasul, a tăcea: amuțește-te, pune mîna ta preste gura ta (BIBL.) [lat. *ammutīre < mutus].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMUȚI, amuțesc, vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se liniști, a înceta. – Lat. *ammutire (< mutus „mut”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMUȚI, amuțesc, vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi, a deveni mut. ♦ Fig. (Despre ființe, p. ext. despre glas) A înceta de a vorbi sau de a se face auzit; a rămîne tăcut (ca mut). Cînd reflectoarele se stinseră și aparatul cinematografic prinse a țăcăni uțor, vorbele, șopotele amuțiră. CAMILAR, TEM. 47. Greierul, cîntăreț neobosit al zilelor de vară, amuțise, istovit, sub umbra înălțimii ocrotitoare a ierburilor. HOGAȘ, M. N. 172. Pasărea măiastră începu să cînte astfel de frumos, încît făcu să tacă toate muzicile ți să amuțească toți cîntăreții. POPESCU, B. I 128. ♦ Fig. (Despre obiecte care produc zgomot) A înceta să mai emită sunete. Acum totul amuțise, iar bătaia metalică a pendulei... umplea tăcerea cu zgomotul ei rece de mașinărie. DUMITRIU, B. F. 48. Vorbea cu un vizitiu... și-i umbla totodată privirea de jur împrejur, să nu amuțească nicovalele, să nu stea lucrătorii degeaba. PAS, L. I 72. ◊ Tranz. fact. Fig. Țipetele disperate ale familiei Gălăciuc au amuțit furia tuturor. SAHIA, N. 42. – Variantă: muți (SADOVEANU, Z. C. 291, C. PETRESCU, C. V. 249) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȚESC, -EASCĂ, muțești, adj. (Rar, despre gesturi) Neînsoțit de cuvinte, fără cuvinte; mut. De multe ori semnele muțești schimbate cu meșterul Lupu erau înțelese greșit. GALAN, Z. R. 18. – Variantă: mutesc, -ească adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȚI vb. IV v. amuți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚI, amuțesc, vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A înceta de a vorbi; a tăcea; a se liniști. [Var.: muți vb. IV] – Lat. *ammutire (< mutus „mut”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A AMUȚI ~esc intranz. 1) A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ~ de frică. 2) fig. A înceta de a se manifesta; a tăcea. Vocile ~esc. /<lat. ammutire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amuțì v. 1. a (se) face mut;. 2. a rămânea mut (de sfială sau sperietură); 3. fig. în curând satul în vale amuțește EM. [Lat. *ADMUTESCERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muțì v. a deveni mut. [Lat. MUTESCERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amuțésc v. intr. (lat. ad, la, și mutesco. V. muțesc. Muțesc, devin mut: a amuțit de frică. Nu maĭ ripostez, tac: tunurile dușmanuluĭ aŭ amuțit. V. tr. Fac mut: frica l-a amuțit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) muțésc v. intr. (d. mut saŭ lat. mutesco, a. î.). Amuțesc, devin mut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) muțésc, -eáscă adj. De mut, al muților, pin semne: vorbire muțească.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mutesc adj. m., f. mutească; pl. m. și f. mutești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mutesc adj. m., f. mutească; pl. m. și f. mutești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mutesc adj. m., f. mutească; pl. m. și f. mutești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amuți (a ~) (a deveni mut) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amuțesc, 3 sg. amuțește, imperf. 1 amuțeam; conj. prez. 1 sg. să amuțesc, 3 să amuțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muțesc, 3 sg. muțește, imperf. 1 muțeam; conj. prez. 1 sg. să muțesc, 3 să muțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amuți (a ~) (a deveni mut) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amuțesc, imperf. 3 sg. amuțea; conj. prez. 3 să amuțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muțesc, imperf. 3 sg. muțea; conj. prez. 3 să muțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amuțesc, imperf. 3 sg. amuțea; conj. prez. 3 sg. și pl. amuțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muțesc, imperf. 3 sg. muțea; conj. prez. 3 sg. și pl. muțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amuțesc, -țească 3 conj., -țit prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMUȚI vb. 1. v. muți. 2. v. înceta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUȚI vb. 1. (MED.) a amuți. 2. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMUȚI vb. 1. (MED.) a muți. 2. a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUȚI vb. 1. (MED.) a amuți. 2. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A amuți ≠ a se auzi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
amuți (-țesc, -it), vb. – A deveni mut. – Mr. amuțăscu. Lat. *ammutῑre (Pușcariu 86; Candrea-Dens., 1191; DAR), cf. it. ammutire. Cf. mut. – Der. amuțeală, s. f. (amuțire).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A81) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mutesc, muteascăadjectiv
- 1. Caracteristic muților; care nu se exprimă prin vorbe. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mut
- De multe ori semnele muțești schimbate cu meșterul Lupu erau înțelese greșit. GALAN, Z. R. 18. DLRLC
-
etimologie:
- Mut + sufix -esc. DEX '98 DEX '09
amuți, amuțescverb
- 1. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. A înceta de a vorbi; a se potoli, a se liniști. DEX '09 DLRLC
- Cînd reflectoarele se stinseră și aparatul cinematografic prinse a țăcăni ușor, vorbele, șopotele amuțiră. CAMILAR, TEM. 47. DLRLC
- Greierul, cîntăreț neobosit al zilelor de vară, amuțise, istovit, sub umbra înălțimii ocrotitoare a ierburilor. HOGAȘ, M. N. 172. DLRLC
- Pasărea măiastră începu să cînte astfel de frumos, încît făcu să tacă toate muzicile ți să amuțească toți cîntăreții. POPESCU, B. I 128. DLRLC
- Țipetele disperate ale familiei Gălăciuc au amuțit furia tuturor. SAHIA, N. 42. DLRLC
-
- 1.2. (Despre obiecte care produc zgomot) A înceta să mai emită sunete. DLRLC
- Acum totul amuțise, iar bătaia metalică a pendulei... umplea tăcerea cu zgomotul ei rece de mașinărie. DUMITRIU, B. F. 48. DLRLC
- Vorbea cu un vizitiu... și-i umbla totodată privirea de jur împrejur, să nu amuțească nicovalele, să nu stea lucrătorii degeaba. PAS, L. I 72. DLRLC
-
-
etimologie:
- *ammutire (din mutus „mut”). DEX '09 DEX '98