MUTESC, -EASCĂ adj. (Rar) Caracteristic omului mut (I 1), specific muților; care nu se exprimă prin vorbe. Cf. COSTINESCU. Iată pe fetișcanele acestea constantinopolitane, făcîndu-și . . . semne mutești pe la geamuri. C. GANE, TR. V. 432. De multe ori semnele muțești, schimbate cu meșterul Lupu, erau înțelese greșit. GALAN, Z. R. 17, cf. id. B. I, 53. – Pl.: mutești. – Și: muțesc, -ească adj. – Mut + suf. -esc.